Cum se interpreteaza impozitul pe constructii speciale?
Amenajarea birourilor sau a magazinelor îi poate face buni de plata taxei pe stâlp pe chiriasi. Prevederile fiscale sunt atât de complicate, în aceste cazuri, încât si autoritatile au dificultati în interpretarea lor.
Celebra taxa pe stâlp, asa cum a fost supranumit impozitul pe constructii speciale, continua sa creeze dificultati majore pentru business-uri, chiar si dupa aproape un an de la introducerea ei în Codul Fiscal. Pe lânga impactul covârsitor asupra bugetelor companiilor care datoreaza 1,5% din valoarea constructiilor aflate în patrimoniu, exista multe necunoscute în interpretarea reglementarilor pentru diverse situatii. Una dintre prevederi, care nu este lamurita pe deplin, nici prin normele de aplicare – publicate cu doua zile înaintea primului termen de plata, pe 23 mai -, îi vizeaza pe chiriasii care au facut lucrari de construire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere a cladirilor. Astfel, sunt vizate, printre altele, birourile si magazinele închiriate, în care s-au facut tot felul amenajari, inclusiv rafturile.
Scenarii ambigue
Cazurile în care chiriasii sunt obligati sa plateasca taxa reies din Codul fiscal, normele de aplicare a acestuia (HG 421/2014) si normele referitoare la declararea lucrarilor catre proprietar (HG 670/2012). Problema principala este, dupa cum afirma consultantii fiscali si contabilii, ca interpretarea acestor prevederi coroborate nu este unitara. Autoritatile fiscale din tara explica si pun în practica diferit reglementarile. Din aceasta cauza, companiile se expun unor riscuri serioase, ajungând sa datoreze nu doar valoarea taxei, ci si accesorii. Ce stabileste legislatia?
Codul Fiscal arata ca impozitul pe constructii speciale se calculeaza asupra valorii constructiilor existente în patrimoniu pentru care nu se datoreaza taxele locale pe cladiri. Prin urmare, constructiile exceptate, inclusiv cele de amenajare a spatiului – prin modernizare, extindere etc – pot fi subiect al taxei pe stâlp. În acest punct intervine HG 670/2012 care impune un prag al valorii acestor constructii peste care chiriasii trebuie sa informeze proprietarii cladirilor. Scopul comunicarii este ca proprietarii sa declare autoritatilor valoarea majorata a cladirilor si sa plateasca, în consecinta, un impozit local mai mare. Astfel, apar, teoretic, doua situatii. În prima varianta, proprietarul, informat de chirias, a modificat declaratia referitoare la cladire, cu îmbunatatirile care depasesc 25% din valoarea acesteia, si a virat impozitul aferent. În a doua varianta, chiriasii care nu si-au anuntat proprietarii despre lucrarile de constructie pe care le-au efectuat pentru ca valoarea aceastora era mai mica de 25% din valoarea cladirii trebuie sa plateasca taxa. „Daca valoarea lucrarilor este mai mica de 25% din valoarea cladirii, chiriasul nu are obligatia sa îi comunice proprietarului efectuarea lor. Prin urmare, atâta timp cât proprietarul nu stie de efectuarea lucrarilor, nu le declara si, evident, nu plateste impozit local pe cladiri pentru aceste lucrari. Potrivit ANAF, desi acest lucru vine în contradictie cu prevederile din Codul fiscal si din normele metodologice de aplicare, chiriasul datoreaza impozitul de 1,5% din valoarea lucrarilor“, explica Eugenia Ion, tax consultant, Contexpert.
Citeste articolul integral pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!