Stakeholders versus shareholders
Disparitia întreprinderii ar însemna disparitia unor locuri de munca, cresterea ratei somajului, pierderea unui contribuabil, a unui client etc., astfel ca salariatii, statul, comunitatile locale, bancile sau chiar simplii creditori chirografari sunt interesati în supravietuirea întreprinderii, iar aceste interese trebuie protejate, uneori chiar împotriva titularului întreprinderii sau a unora dintre creditori.
Întreprinderea, sintetic definita, este o afacere organizata. Afacerea este o activitate continua, sistematica, orientata într-un scop specific, dar care releva un risc asumat. În actualul context socio-economic, caracterizat prin interconectare si interdependenta, întreprinderea nu este un simplu vehicul concurential sau o ”masina de facut bani” pentru manageri sau actionari, ci si un centru vital, în jurul caruia graviteaza o multitudine de interese, altele decât cele ale actionarilor.
În teoria guvernarii corporatiste, persoanele interesate de supravietuirea întreprinderii sunt denumite, sugestiv, stakeholders, adica actionari indirecti ai întreprinderii, în contrapozitie cu actionarii directi, respectiv shareholders.
Întreprinderea este o sursa de locuri de munca, o sursa de venituri la bugetul statal sau la cel local, un client pentru furnizorii de utilitati, un client pentru banci, un client pentru diversi producatori de marfuri sau prestatori de servicii etc. Întreprinderea este centrul unei vaste retele de raporturi juridice si interese economice, sociale si chiar politice. Disparitia întreprinderii ar însemna disparitia unor locuri de munca, cresterea ratei somajului, pierderea unui contribuabil, a unui client etc., astfel ca salariatii, statul, comunitatile locale, bancile sau chiar simplii creditori chirografari sunt interesati în supravietuirea întreprinderii, iar aceste interese trebuie protejate, uneori chiar împotriva titularului întreprinderii sau a unora dintre creditori.
În ipoteza disparitiei întreprinderii, actionarii directi (shareholders) îsi pot pierde investitia, dar se poate întâmpla ca investitia sa fi fost deja amortizata, iar actionarii directi sa fi obtinut anterior dividende sau alte avantaje consistente. Oricare ar fi rezultatul pecuniar al disparitiei întreprinderii pentru actionarii directi, este clar ca acestia si-au asumat riscul pierderii investitiei prin implicarea în afacerea respectiva. Însa, disparitia întreprinderii reprezinta invariabil o pierdere pentru actionarii indirecti (stakeholders). Astfel, salariatii îsi pierd locurile de munca, dispare si sursa de finantare a cheltuielilor familiale sau personale, inclusiv cele care sunt purtatoare de TVA (principala sursa de alimentare a bugetului public).
Insolventa titularului întreprinderii îi poate afecta pe toti acesti actionari, directi sau indirecti, mai ales ca, în România, majoritatea covârsitoare a cazurilor de insolventa înseamna faliment, adica disparitia debitorului si, în consecinta, disparitia întreprinderii.
Preventia insolventei înseamna lupta pentru supravietuirea întreprinderii, care înseamna si supravietuirea drepturilor si intereselor actionarilor sai, directi sau indirecti.
Citeste articolul integral pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!