Prevenirea disparitiei copiilor
În fiecare an dispar în România peste 3000 de copii. De cei mai multi dintre ei nu aflati niciodata. Mass-media, cea care pozeaza zilele acestea într-o militanta înversunata pentru dreptul la viata al copiilor, nu difuzeaza stiri cu copii disparuti. Iar ei devin, astfel, „invizibili”. În plus, printr-un ordin intern al politiei, disparitiile de minori sunt mediatizate doar dupa ce au trecut 48 de ore de la primirea sesizarii. Adica, atunci când politia, care începe imediat cautarile, constata ca nu se poate descurca pe cont propriu. Cei mai multi copii, din fericire, sunt gasiti în acest interval de timp. Însa lipsa de informare a opiniei publice ascunde amploarea si gravitatea fenomenului. Iar oamenii nu realizeaza la ce riscuri îsi expun copiii, atunci când acestia sunt lipsiti de supraveghere…
A supraveghea
Am întâlnit explicatii de genul: „pe vremea mea, stateam singur pe strazi, cu cheia de gât”. Probabil ca nu la o vârsta prescolara, si, oricum, acele vremuri sunt demult apuse. Nu ne putem creste copiii din amintiri.
Exista alte teorii, conform carora „copilul trebuie sa se bucure de libertate, sa zburde, nu sa fie tinut în lesa”. De acord, numai ca asta presupune si riscuri, pe care trebuie sa si le asume parintele, nu copilul. Supravegherea unui copil nu înseamna sa-l tii în lesa, ci sa-i acorzi cu discernamânt libertatea de care are nevoie, anticipând si eliminând riscurile ce deriva din ea. Conform Dictionarul Explicativ al limbii române, „a supraveghea un copil” înseamna „a avea în paza; a lua sub ocrotire; a pazi; a proteja; a ocroti; a veghea; a apara.”
În cazul copiilor ce nu au împlinit vârsta de 7 ani, supravegherea trebuie sa fie permanenta. Ei nu stiu sa se fereasca singuri de pericole si nici sa respecte întocmai regulile impuse de adulti. Adultul în grija carora sunt trebuie sa fie permanent cu ochii pe ei în spatiile publice – unde se pot pierde usor în multime, dar mai ales în spatiile deschise (câmp, padure, parc) – unde ei se pot rataci.
Anunta IMEDIAT Politia si paza parcului!
Atunci când constati disparitia copilului tau, trebuie sa anunti IMEDIAT politia. Mai ales daca el are vârsta prescolara si a disparut într-un spatiu deschis. Sansele sa mai fie gasit la timp si în viata depind doar de mobilizarea si de profesionalismul celor care-l cauta. Iar fiecare minut ce trece reduce aceste sanse. Practica ne-a demonstrat ca decizia parintelui de a ramâne pe loc, asteptând întoarcerea copilului, nu e de niciun folos. Poti ruga un alt adult, aflat în zona, sa ramâna în acel loc, în eventualitatea în care copilul se întoarce, pentru a-l linisti si a avea grija de el, însa, dupa ce ai anuntat politia, la apelul unic de urgenta 112, trebuie sa mergi si sa ceri ajutorul personalului de paza din parc. Teoretic, el este instruit ca, în astfel de situatii, sa asigure imediat toate iesirile din parc, pentru ca cel mic sa nu ajunga în strada. Sau, în cazul nostru, pe terenul viran de lânga parc. În plus, daca în acel parc exista un lac, personalul de paza trebuie sa-l asigure, pentru ca cel mic sa nu cada în apa. Abia apoi se trece la ?perierea” parcului, pentru gasirea copilului disparut.
Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevede, la art. 32, lit.a): ?Copilul are dreptul sa fie crescut în conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. În acest scop parintii sunt obligati sa supravegheze copilul”. În ordinea îndatoririlor parintesti enumerate de lege, aceasta este prima!
Legea nu prevede sanctiuni. Ele însa exista si împovareaza pentru totdeauna sufletele celor ce se bat de la regula. Oricât de imposibil sau de greu ni s-ar parea, trebuie sa-i supraveghem cu mare atentie, atunci când ei sunt mici. Ca trebuie sa anuntam imediat politia atunci când ei dispar. Si sa ne asumam partea de vina, atunci când gresim, tocmai pentru ca astfel de nenorociri sa nu li se mai întâmple si altora…
Cum sa preveniti
Nu va lasati niciodata nesupravegheat copilul, mai ales daca e de vârsta prescolara.
Învatati-va copilul, daca e mic, sa va tina tot timpul de mâna, când mergeti pe strada sau la cumparaturi. Daca e mai mare, învatati-l sa ramâna lânga dumneavoastra în spatiile publice.
Cel mic trebuie sa stie ca nu are voie sa se ascunda de parinti, nici macar în joaca.
Vorbiti cu el despre posibilitatea de a va pierde unul de celalalt si construiti diverse planuri de actiune. De exemplu, imaginati-va ca s-a pierdut de dumneavoastra într-un magazin aglomerat. Spuneti-i ca, în acest caz, „planul” e sa se duca imediat la un angajat al magazinului sau la un agent de paza. Daca intrati într-un magazin împreuna, stabiliti-va de la început un loc de întâlnire în caz ca va pierdeti unul de celalalt.
Învatati-l adresa si numarul de telefon înca de timpuriu. Si chiar un contact în plus al cuiva dintre apropiati, persoana de încredere. Învatati-l sa-si exprime clar si direct nevoile, chiar si la telefon, ca sa poata spune daca e în pericol.
Fotografiati-l sau filmati-l de 2-3 ori pe an, pentru a avea imagini recente cu el. În fiecare moment, trebuie sa cunosteti semnalmentele exacte ale copilului, semnele particulare, greutatea si înaltimea lui.
Promiteti-i copilului ca nu-l veti abandona niciodata. Spuneti-i ca, daca se va întâmpla vreodata sa dispara, îl veti cauta, nu are importanta câta vreme, pâna când îl veti gasi. Adriana Oprea-Popescu, jurnalul.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!