Cum se impoziteaza cetatenii romani detasati in strainatate?
Începând din februarie 2013 au fost operate o serie de modificari în legislatia fiscala din România privitoare la impozitarea cetatenilor români detasati în strainatate, modificari care vin sa evite dubla impunere si sa faciliteze procedurile administrative pentru declararea si plata impozitelor si contributiilor salariale
În conditiile în care economia României este tot mai conectata la nivel international, este un fenomen din ce în ce mai frecvent ca angajati ai companiilor din România sa fie trimisi în strainatate (detasati) de catre companiile multinationale care au înfiintat subsidiare în România, cât si de catre companiile locale, din necesitatea de a avea personal calificat pe specificul afacerii. Pe lânga costurile suplimentare cu mutarea personalului în alta tara (atât din punct de vedere logistic, cât si al suplimentarii pachetului salarial), este important de luat în calcul si implicatiile fiscale care pot creste costurile totale.
Din perspectiva legislatiei române, pâna la momentul februarie 2013, persoanele angajate de o companie din România, trimise sa lucreze ca angajati detasati pe teritoriul altor tari si continuând sa fie platite de catre angajatorul român se impuneau automat în România pentru veniturile realizate din activitatea salariala desfasurata în strainatate. Prin urmare, deoarece nu se putea opri retinerea impozitului salarial în România, pentru evitarea dublei impuneri, conform conventiilor încheiate cu alte state, România trebuia sa acorde credit fiscal persoanelor care sufereau aceasta dubla impunere.
Dubla impunere poate fi eliminata prin depunerea unei declaratii anuale (împreuna cu documente justificative) în România, organul fiscal având sarcina de a analiza dosarul si de a aproba rambursarea impozitului platit si nedatorat în România. Desi pasii par simpli, procedura de aprobare a rambursarii impozitului platit si nedatorat si implicit de eliminare a dublei impuneri putea dura pâna la doi-trei ani, timp în care contribuabilii nu se puteau folosi de banii care li se cuveneau.
Atât lungile negocieri ale contribuabililor cu autoritatile fiscale, cât si nenumaratele cereri ce trebuiau solutionate pentru rambursarea impozitelor platite si nedatorate în România au determinat legiuitorul sa gaseasca solutii mai eficiente în vederea evitarii dublei impuneri a unor astfel de venituri salariale, în anumite conditii.
Primele schimbari
Ca un prim pas, noile prevederi ale Codului fiscal, în vigoare începând cu 2013, modifica articolul 55, pct. 4, litera (m) mentionat mai sus, prin care veniturile salariale platite de catre sau în numele unui angajator care este rezident în România ori are sediul permanent în România sunt impozabile în România numai daca România are drept de impunere – angajatorul român nu mai trebuie astfel sa retina si sa plateasca impozitul pe salariu în România daca România nu are drept de impunere conform Conventiei de evitare a dublei impuneri aplicabile.
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal publicate în martie 2013, vin în continuarea acestor prevederi si reglementeaza în detaliu conditiile în care veniturile din salarii ale persoanelor angajate de o companie din România si trimise sa lucreze în strainatate sunt în continuare impozabile în tara noastra sau nu. Conditia principala este existenta unei Conventii de evitare a dublei impuneri, încheiate între România si statul strain în care angajatul din România este trimis sa lucreze.
Astfel, angajatorul român nu are obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitul pe venitul din salarii daca angajatul lucreaza în statul strain o perioada mai mare decât cea prevazuta în conventie (în general, conventiile fac referire la o perioada de peste 183 de zile), iar, potrivit conventiei, dreptul de impunere revine statului strain în care angajatul îsi desfasoara activitatea.
În cazul veniturilor salariale ale angajatilor care initial lucreaza în strainatate o perioada mai scurta decât cea mentionata în conventie si, ulterior, perioada de sedere în strainatate este prelungita peste cea prevazuta în conventie, angajatorul nu mai retine si nu mai vireaza impozitul pe venit dupa expirarea perioadei prevazute în conventie. La sfârsitul anului, angajatul are obligatia de a declara venitul realizat în vederea regularizarii impozitului pe salarii în România.
Regularizari ulterioare
Noile prevederi legislative acopera si alte situatii ce pot aparea privind impozitarea veniturilor salariale ale angajatilor care sunt detasati sa lucreze în strainatate. De exemplu, daca angajatii urmeaza sa lucreze în strainatate pentru o perioada mai mare decât cea prevazuta în conventie, iar angajatorul opreste retinerea si virarea impozitului, însa detasarea înceteaza înainte de data prevazuta în conventie, iar dreptul de impunere revine României, angajatorul e obligat sa corecteze situatia efectuând o regularizare ulterioara în România.
Aceste schimbari legislative reprezinta un important pas înainte pentru eliminarea unor situatii care se traduceau prin resurse blocate pentru companiile românesti care îsi trimiteau angajatii în detasari în strainatate. Este o masura mult asteptata si bine-venita, prin care legislatia fiscala din România se adapteaza practicii generale si care raspunde unor realitatea ale mediului de afaceri din ce în ce mai dinamic.
Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de consultanta fiscala si juridica, PwC România, Irina Preoteasa, Manager, consultanta fiscala, PwC România, capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!