Conflict familial mediat – Speta
Îl cunoşteam pe Luca de la un workshop de managementul conflictelor, îmi atrăsese atenţia pentru că era incisiv şi rebel, chiar şi atunci când răspundea la jocurile tematice, interactive.
M-am bucurat să-l văd acum în clasa a XII-a. Dar el era stânjenit şi mi-a spus:
– Doamnă, am venit pentru că dumneavoastră ne-aţi spus să vă căutăm dacă întâmpinăm vreo situaţie conflictuală. Şi eu am o situaţie de război, cu mama mea! Ori mă înţelege, ori eu plec de acasă.
– Şi cum aş putea eu să-ţi fiu de folos?!
– Aţi putea să-i explicaţi dumneavoastră, mamei mele, care este dorinţa mea cea mai mare?! Pentru că ea pe mine nu mă înţelege!
– Sigur, dar… trebuie să-mi explici, mai întâi, punctul tău de vedere şi apoi voi putea avea o discuţie cu mama ta.
– Părinţii mei sunt divorţaţi şi eu stau cu maică-mea, care este o adevărată pacoste, nervoasă, rea de gură şi pricepută în toate (tonul era ironic)!
– Ei, ei! L-am oprit eu, pentru a nu aluneca discuţia înspre bârfă. Hai să stabilim nişte reguli: 1. Fără ironii; 2. Păstrăm adevărul fără să punem etichete; 3. Acceptăm că nici noi nu suntem perfecţi; 4. În relatări, folosim stilul descriptiv, fără judecăţi. Eşti de acord?!
– Da, dar de ce?! Am spus doar ce cred…
– Uite, Luca, dacă vrei să înţelegi cum se demontează un conflict între două persoane – acum este vorba despre tine şi mama ta, dar toată viaţa te vei confrunta cu oameni care gândesc diferit faţă de tine – trebuie să înveţi să fii obiectiv atunci când priveşti o înlănţuire de fapte care conduc la o confruntare. Ca să fii obiectiv, trebuie să respecţi minimum cele patru reguli, ele te ghidează pentru a nu cădea în registrul bârfei, care nu ajută la nimic.
– Bine, a spus zâmbind băiatul. Deci, eu ţin la amândoi părinţii, dar simt că nici unul nu mă are drept prioritate zero. Pe tata îl văd rar, nu prea comunicăm cine ştie ce. El şi mama sunt ingineri şi nu văd cu ochi buni faptul că mie îmi place istoria şi sunt bâtă la mate. Mama este sigură că nu am nici un talent şi îmi prevede un viitor profesional incert, intră în camera mea şi se isterizează că nu-mi fac ordine, se repede la geam, îl deschide, ţipă, mă insultă şi asta se întâmplă exact când eu ascult muzică sau stau pe net cu prietenii mei, pe care-i numeşte rataţi. Mă enervez când face asta şi îi spun să iasă mai repede din camera mea!
Citeste mai departe pe ziaruldeiasi.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!