Solutii pentru romanii imprumutati in franci elvetieni
Lucrurile n-arată deloc bine pentru împrumutaţii în franci elveţieni din România. Banca Centrală a Elveţiei (SNB) a renunţat la legarea francului de euro, iar Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat că va tipări foarte mulţi bani, ceea ce va duce la o întărire suplimentară a monedei elveţiene în faţa leului. Ce a fost cu creditele în franci şi care sunt soluţiile pentru împrumutaţi?
O scurtă istorie a creditelor în CHF arată că toate creditele în franci elveţieni care acum fac probleme românilor sunt luate înainte de 2009 şi aproape toate sunt credite ipotecare, fie de consum, fie pentru achiziţia de locuinţe. Pe vremea boom-ului economic/financiar/imobiliar, câteva bănci din sistem au promovat creditele în franci elveţieni ca fiind cele mai ieftine pentru clienţi, mai ieftine chiar decât cele în euro şi mult mai ieftine decât cele în lei, la o dobândă de puţin peste 6%, în funcţie de bancă.
Clienţii au putut să împrumute sume la care n-ar fi avut acces printr-o altă monedă şi au făcut-o în condiţii avantajoase la acel moment. Astfel, în jur de 10% din creditul acordat populaţiei a ajuns să fie denominat în franci elveţieni la sfârşitul anului 2008, după care au început problemele pentru debitori. La acel moment, 54% din volumul creditelor acordate românilor persoane fizice era în valută. În 2007, Banca Naţională a României relaxase normele prudenţiale, iar pentru bănci nu exista obligativitatea de a trata diferit debitorii în lei (fără risc valutar), faţă de cei în euro sau franci, expuşi fluctuaţiilor valutare. Le-a înăsprit abia în august 2008, când piaţa imobiliară era în vârf, dar prea târziu să mai prevină efectele ulterioare, pentru că în septembrie a venit criza.
Stabilitate de scurtă durată
Pe lângă criza economică, ceea ce a însemnat pentru unii reducerea veniturilor sau pierderea locului de muncă, aceştia s-au confruntat şi cu o depreciere foarte ridicată şi accelerată a leului în faţa francului, accentuată pe două canale. Leul se deprecia faţă de euro şi euro se deprecia faţă de franc. Astfel, de la 1,8 – 2,2 lei/franc, francul a crescut la aproape trei lei în 2009 şi a ajuns la patru lei în 2011, când SNB a legat cursul de euro. Debitorii au avut o perioadă de relativă stabilitate până în 15 ianuarie, când, fără avertismente, elveţienii au ridicat ancora faţă de euro şi francul a ajuns la paritate cu moneda europeană, sau chiar mai valoros. Aceasta a adus panică pe pieţele internaţionale, dar și pentru debitorul român, care şi-a văzut brusc ratele mai mari cu 20% faţă de ziua anterioară. SNB ajunsese să deţină rezerve valutare echivalente cu 70% din produsul intern brut, după cei peste trei ani în care a tipărit continuu franci pentru a ţine cursul fix, iar presiunea socială şi politică pentru abandonarea ratei fixe era în creştere, astfel că, deşi decizia a fost surprinzătoare, era de aşteptat să vină la un moment dat.
Citeste mai departe pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!