Intrarea in faliment. Lichidarea activelor
Intrarea în faliment este în atribuţiile judecătorului-sindic, acesta fiind în măsură să decidă, prin sentinţă sau prin încheiere, în condiţiile Legii nr. 85/2014.
Sentinţa sau încheierea judecătorului sindic poate avea ca premise mai multe situaţii practice.
Într-o primă astfel de situaţie, debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată sau nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat.
Este, de asemenea, posibil, ca debitorul să îşi fi declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat.
Într-o altă situaţie posibilă, obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale.
Legiuitorul a reglementat şi situaţia în care a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment. Aceasta presupune procedura prin care administratorul judiciar întocmeşte şi supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală. În cazul aprobării raportului, judecătorul-sindic decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment a debitorului.
ATENŢIE! În cazul în care raportul administratorului judiciar face propunerea de intrare în faliment, acesta va publica un anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment.
În funcţie de situaţia debitelor reale, titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul sindic şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată. Să reamintim că valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.
Citeste articolul integral pe legestart.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!