Cine este mediatorul si care este rolul lui?
Mediatorul reprezintă substanţa medierii, liantul dintre părţile a căror dispută este supusă medierii.
Mediatorul este persoana care se îngrijeşte de a asigura cadrul adecvat desfăşurării şedinţei de mediere şi ia acordul părţilor în vederea stabilirii datei şi orei la care se poate programa sesiunea.
Mediatorul foloseşte tehnici variate pentru a comunica împreună cu părţile şi pentru a le ajuta să ajungă la o înţelegere găsită numai de părţi.
Specificitatea medierii o reprezintă caracterul personal al soluţiei, în sensul că permanent soluţia este a părţilor şi nu a mediatorului.
Mediatorul ajută părţile să-şi gestioneze sentimentele, emoţiile şi priorităţile, astfel încât să poată ajunge la un compromis.
Compromisul este starea de mijloc creată de părţi prin intermediul mediatorului, în cadrul procesului de mediere şi acceptată unanim ca fiind varianta optimă de dezamorsare a disputei şi poate fi dusă la îndeplinire fără constrângeri de nicio natură.
Mediatorul favorizează, prin costrucţiile sale, cadrul necesar pentru ca părţile să-şi înţeleagă şi să-şi simplifice diferenţele, atitudini care duc la crearea şi menţinerea stării de dispută.
Diferenţele constau în poziţii create conjunctural care constituie elemente caracteristice disputei şi au un izvor vizibil sau ascuns care determină poziţia/atitudinea flexibilă sau inflexibilă a părţilor.
Importanţa rolului mediatorului este determinată de capacitatea acestuia de a stimula părţile în vederea dezvoltării de opţiuni care au ca finalitate stingerea/medierea conflictului.
Astfel, mediatorul încurajează părţile spre un dialog care solicită din partea acestora sondarea laturilor specifice persoanei, afectiv, personal, social, ierarhic, interuman, etc., în vederea descoperirii de puncte comune care pot duce la realizarea compromisului.
Sarcina mediatorului constă în a prezenta părţilor atât avantajele procesului de mediere, cât şi dezavantajele unui eşec al medierii, prin prezentarea aspectelor nedorite/nejustificate ale lipsei unei înţelegeri, şi anume:
riscul de a pierde procesul, în situaţia în care părţile acceptă ca şi variantă viabilă de soluţionare intervenţia instanţelor de judecată;
riscul de a nu câştiga suficient sau cât ar fi dorit, prin delegarea opţiunii de a hotărî soluţia optimă către o terţă persoană;
costurile substanţiale ale unui proces cu referire strictă la evaluarea acestuia din punct de vedere pecuniar – taxe;
perioada mare de timp care este necesară unei soluţionări pe calea instanţelor de judecată;
lipsa caracterului confidenţial şi expunerea din punct de vedere social care duce la o afectare a laturii emoţionale.
Pe tot parcursul procesului de mediere, mediatorul apelează la tehnici de comunicare favorizand dezvoltarea cadrului natural în care părţile pot negocia direct sub îndrumarea acestuia şi poate acorda asistenţă în vederea încheierii în scris a înţelegerii la care s-a ajuns.
“Ghidul Mediatorului Profesionist, mediere si conflict”, Editie revizuita, 2012
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!