Divort de copii fara nume
Incep sa se vada efectele acordurilor de mediere.
Ma refer la cele care chiar creaza efecte caci se pare ca exista si unele care nu pot fi puse in practica.
De ce nu pot? Pentru ca fie exced drepturile care se pot negocia prin mediere fie omit cerinte obligatorii ale legii.
Autorul Adrian Tanase a punctat anumite aspecte foarte interesante in materialele lui privind medierea.
In primul rand a facut referire la necesitatea ca mediatorii sa aibe cunostinte juridice si chiar si-a exprimat parerea ca e mai potrivit ca mediatorii sa fie licentiati in drept. Acesta nemultumire a mai fost, si mai este, exprimata de practicienii profesiilor juridice. Argumentele pro si contra sunt multe si variate si nu fac obiectul acestui material.
Referindu-ma stric la spetele prezentate si incadrate la „asa nu”(Acord “perfect legal”. Aşa să fie, oare?, Medierea ne(re)mediată complet sau când mediatorul nu-i acasă, sarcini multe secretarei lasă) am observat ca in ambele cazuri se vorbeste de mediatori avocati. Adica persoane licentiate in drept, practicieni ai unei profesii juridice. Si totusi….
Am reflectat asupra situatiei cu tagada paternitatii. Daca autorul a pornit cu materia dreptului din anul I de studii, eu am sa pornesc cu primul exemplu care se da in ceea ce priveste drepturile care nu pot fi mediate: tagada paternitatii. Acum e adevarat ca in stilul profesiei de „baza” avocatul-mediator nu pomeneste in acord de tagada paternitatii ci doar de recunoastere a „nepaternitatii”.
Asta au cerut partile? Aceasta a fost solutia propusa de ele?
Nu stiu care a fost interesul partilor pentru a recurge la un asemenea demers, dar consider ca in aceasta situatie nu a fost respectat interesul major al copiilor cuplului, care au devenit, brusc, „orfani” de un parinte. Oare ne aflam in fata primului caz de divort de copii?
Ce a simtit in acel moment „ne”tatal copiilor? S-a gandit cineva atunci, fie si pentru o clipa, la ce trauma emotionala supun acei copii? Cum v-ati simti voi, cei care cititi aceste randuri, daca in acest moment vi s-ar spune ca tatal vostru pe care il stiti de fapt nu e tatal vostru? Daca vi se ia o parte din cine stiti ca sunteti, mai stiti cine sunteti?
Exista posibilitatea ca respectivul acord incuviintat de instanta ar fi fost tratat cu mai multa atentie daca mediatorul in cauza nu ar fi fost cunoscut ca avocat? Consfintirea acordului de mediere are in vedere si verificarea legalitatii lui, tocmai pentru ca nu toti mediatorii sunt licentiati in drept.
Au fost cazuri in care instanta nu a luat in considerare acordul parintilor unor copii minori, parintii copiilor nu erau si nu fusesera casatoriti, prin care s-a dorit renuntarea la calitatea de parinte custodian si mamele sa detina custodia unica, in perioada in care inca nu era o practica obisnuita custodia comuna, chiar daca solutiile adoptate de parinti erau in interesul propriilor copii.
Am observat comportamentul colegilor mediatori care nu au studii juridice. Sunt foarte atenti la obiectele conflictelor care le mediaza si la redactarea acordurilor de mediere. Pentru ei faptul ca acel acord ajunge in fata ochilor judecatorilor e un motiv in plus pentru a-si proba profesionalismul actelor emise in calitate de mediatori. Acesti colegi obisnuiesc sa colaboreze cu un avocat, cu colegi care au studiat dreptul, cu colegi care au acumulat experienta ca mediatori. Acesti mediatori discuta cu judecatorii despre ce este necesar sa cuprinda un acord intr-o speta mai deosebita, asa incat sa stie ce au de facut pentru binele partilor care au apelat la ei. Niciodata nu considera ca le stiu pe toate si nici nu se folosesc de legea medierii pentru altceva.
Exista printre noi colegi mediatori care sunt excelenti profesionisti in drept si care au disponibilitatea de a colabora cu mediatorii care au nevoie de un sfat sau o indrumare.
Mai mult decat atat, ca mediator consider ca am obligatia morala de a reface acordul de mediere daca instanta o cere iar partile sunt de acord, in acelasi onorariu. De asemenea in situatia in care se strecoara o greseala materiala in redactarea acordului, mediatorul este cel care are de facut demersurile necesare pentru indreptarea erorii si nu partile.
Asa ca m-a surprins in mod neplacut atitudinea mediatorului care a uitat sa mentioneze in acord numele ce urma a fi purtat dupa divort si care refuza sa isi asume repsonsabilitatea greselii facute. Nu vreau sa subliniez faptul ca, din nou, este vorba de un avocat-mediator. Nici nu vreau sa creez un trend cum ca se incearca subminarea mediatorilor sau a medierii prin astfel de solutii si atitudini.
Consider insa ca respectivii mediatori nu au dovedit respect fata de parti, fata de prestigiul profesiei de mediator si fata de instanta.
Am invatat ca fiecare parte dintr-un conflict este o persoana cu nevoi proprii si ca solutiile partilor sunt pline de creativitate. Si accept ca sunt problemele si solutiile lor.
Dupa cum se poate constata pentru a avea rezultate ca mediator e necesar sa sti ca medierea nu este pentru mediatori ci pentru parti si ca oricat de bine ai cunoste legea, conteaza partile si interesul suprem al copilului, pentru ca acordul de mediere sa fie durabil in timp si sa creeze efecte benefice.
Anca Stancu, mediator
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!