De ce membrii Consiliului de Mediere vor un ‘restart’ cu ei in frunte?

Decizia Curții constituționale a României, din mai 2014, de a declara neconstituțională obligativitatea participării la ședința de informare privind avantajele medierii, a creat un impas existențial în dezvoltarea instituției medierii, un timp de reconsiderare a fundamentelor și limitelor sale în raport cu sistemul juridic.

Răspunsul celui mai important organism de interpretare a drepturilor constituționale nu poate fi privit doar în sensul strict referitor la activitatea de informare obligatorie gratuită, ci are nevoie să fie analizat în contextul obligativității oricărui demers care ar putea prejudicia accesul la justiție al cetățenilor. Inclusiv al medierii.

La acest moment de reflecție, câteva observații recapitulative, pe care le prezentăm mai jos, pot să genereze reacții de discomfort sau să fie privite drept oportunitate de învățare pentru cei interesați.
1. Lipsa unei viziuni asupra medierii și a unui plan de promovare coerent și eficient

Cineva înțelept(1) spunea că ”Dacă eșuezi în implementarea obiectivelor tale, atunci înseamnă că ai planificat eșecul.” Existența unei viziuni și planificarea presupun ca oameni calificați să fie la locul potrivit, cu un scop bine definit și îndeplinind sarcini specifice, iar rezultatele să fie evaluate raportat la obiectivele asumate.

Promovarea unui serviciu de interes public, cum este medierea, se bazează pe schimbarea comportamentului justițiabilului vizavi de utilizarea instanței pentru judecata unui conflict în care se găsește. Modificarea comportamentală se face după regulile psihologiei sociale și ale marketingului dedicat, în funcție de particularitățile culturale ale oamenilor vizați, urmărindu-se nivele superficiale sau construind un întreg sistem de gândire, adevărate scheme cognitive în care sunt asimilate noile valori și atitudini dezirabile (în cazul medierii, rezolvarea amiabilă a disputelor).

Următoarele criterii sunt esențial de luat în considerare într-un demers de promovare a medierii ce urmărește acceptarea și utilizarea acesteia(2) :

• analiza grupului țintă nu doar din perspectiva intersectării cu instanțele de judecată (justițiabili români), ci și a persoanelor aflate în conflicte diverse;

• identificarea a ceea ce se dorește consolidat sau construit ca răspuns pozitiv la nevoile grupului țintă ales;
• definirea obiectivelor de modificare comportamentală prin informare, obținerea sprijinului comunității, înlocuirea și modelarea unui comportament conflictual etc.;
• implementarea obiectivelor și consolidarea deprinderilor/comportamentelor dezirabile (exemple de bune practici);
• monitorizarea indicatorilor cantitivi și calitativi pentru grupul țintă;
• extrapolarea/extinderea rezultatelor asupra societății pentru un climat pașnic favorabil dialogului reciproc interesat.

Uneori, deși bine intenționați, beneficiarii serviciilor pot produce confuzie la momentul analizei de nevoi, însă din păcate, în acțiunile de promovare a medierii aceștia nu au un punct de vedere. Nu se aud beneficiari care vorbesc despre mediere, ci doar mediatori vorbind despre mediere, iar un șir de emisiuni ocazionale la posturile de televiziune în care sunt prezenți doar membrii Consiliului de Mediere este neadecvat și insuficient.

Principalul rezultat așteptat, cel de creștere a nivelului de cunoaștere de către populație a medierii prin introducerea informării obligatorii, a eșuat din cauza neasumării obiectivului ca parte integrantă a planului de promovare a medierii. Din păcate efectul „de bumerang” a generat în rândul populației o percepție negativă asupra necesității utilizării medierii.

Declararea neconstituționalității obligativității de participare la sesiunile de informare cu privire la mediere arată că nivelul de înțelegere asupra rolului medierii este încă foarte mic, iar precipitarea în propunerea de noi modificări legislative este de nedorit. Va fi nevoie de cel puțin doi trei ani pentru a clarifica/îndepărta confuzia creată între „informare” ca activitate și mediere ca procedură.

2. Lipsa transparenței și a comunicării neinteresate cu privire la deciziile în mediere

De ce trebuie să știe fiecare mediator ce decizie se ia și cui folosește aceasta? De ce este utilă o bibliotecă de cazuri pentru mediatori? Legislația existentă este tot ceea ce trebuie să știe un mediator în activitatea sa? Deși vorbim despre alternativa la sistemul de justiție, termenii de comunicare și transparență sunt dificil de înțeles chiar și pentru cei implicați în conducerea medierii.

Lecțiile apar ca o consecință firească:
– Principalul motiv pentru a comunica și a fi deschis este pentru că toată lumea stă la aceeași masă a deciziei.
– Mediatorii vor ști care sunt problemele reale, cele vii, nedefinite încă și care sunt cele comune. Pentru cele comune trebuie să contribuie fiecare cu resursele și competențele proprii, iar pentru cele netestate au nevoie să se unească în satisfacerea interesului asumat prin profesie.
– Dacă nu știu care sunt obiectivele medierii (din cauza lipsei de transparență și a comunicării disfuncționale), cum pot mediatorii să-și dea seama că reprezentanții lor în Consiliu sunt în „offside”?

După aproape trei ani, nu există un raport de activitate și financiar asumat de către Consiliul de Mediere, iar anii 2012 și 2013 au fost, grație numărului mare de mediatori și taxe de autorizare, cea mai bogată perioadă prin abundența veniturilor. În timpul ultimei Conferințe naționale a mediatorilor (noiembrie 2013), reprezentanții CM și-au asumat public prezentarea unei situații financiare, care întârzie însă să fie adusă la cunoștința mediatorilor.

Transparența decizională ar fi o carte de vizită a profesiei în raport cu celelalte, depășind interesul doar al mediatorilor autorizați, pentru că ar transmite în comunitate un mesaj simplu și direct despre atributele instituției de organizare a profesiei de mediator, respectiv încredere, dialog, respect, corectitudine etc.

După ce s-a greșit cu impunerea unui termen limită și consecințe nedorite pentru formarea continuă a mediatorilor autorizați, o greșeală de formulare și nu de fond, membrii Consiliului servesc „gratuitatea” învățării continue… Pe care și-o asumă cu dedicație, prin firmele proprii. Conflict de interese? Știe cineva care este costul stagiilor profesionale gratuite? Sau cine are impresia că „gratuit” înseamnă altceva decât costuri acoperite din bugetul comun al CM?
3. Interesele duplicitare față de constituirea firească a corpului profesional

Declarată drept unul dintre obiectivele de campanie la ultimele alegeri ale Consiliului de Mediere, constituirea unui format unitar pentru organizarea corpului profesional este blocată de rolul dublu al membrilor Consiliului de mediere, pe de o parte cel de reprezentativitate și de decizie la nivelul acestui for, iar pe de altă parte cel de lideri ai asociațiilor profesionale.

Asociațiile profesionale copiază stilul și managementul școlilor de formare, iar lupta pentru noi membri continuă, aceștia fiind înrolați din timpul cursului de formare inițială. Principiul ocupării „tablei de șah cu cât mai mulți pioni” votanți în scopul controlării unei decizii favorabile grupului propriu devine instrument politic de control al mediatorilor.

Dilema principală rămâne cea dintre păstrarea status quo-ului actual, cu mai multe asociații profesionale și CM, sau structurarea cu un format (aplicat în alte profesii) mai mult sau mai puțin centralizat și cu organisme distribuite în conformitate cu unitățile administrativ-teritoriale. Cum nici primul model nu și-a dovedit, după atâția ani, eficiența, probabil că nici cel de-al doilea nu e scutit de un centralism birocratic sau de interesele unor persoane pentru ocuparea funcțiilor locale și încasarea altor taxe.

4. Eșecul „experimentului” informării gratuite și obligatorii despre mediere

Este paradoxal faptul că instituția medierii, cu reprezentanți și apropiați care posedă competențe juridice, a fost expusă la o decizie atât de tranșantă și „surprinzătoare” din partea Curții constituționale.

Himera obligativității (regăsită în discursul unor formatori de opinie în zona corpului profesional) atrage mediatorii autorizați pe fondul frustrărilor acumulate, în pofida contradicției cu principiile fundamentale ale medierii. Un mare politician(3) , cu virtutea iertării, spunea că principiile nu se negociaza, iar din principiul auto-determinării predat la toate școlile de formare inițială a mediatorilor, unii înțeleg să uite sau să manipuleze chiar sensul acestuia, atunci când se referă la voința justițiabilului.

Nu demonstrarea medierii ca alternativă la tradiționalele căi de rezolvare a conflictelor este dezideratul mediatorilor, ci cum se obține „persuadarea” justițiabilului să o aleagă ca alternativă la instanța de judecată. Metaforic vorbind, în locul unui restaurant cu meniu „a la carte” se preferă un „împinge tava” cu menu unic?

Ce este de învățat din experimentul eșuat al procedurii de informare cu privire la mediere, obligatorie și gratuită („taxa de mediere”, după cum spunea președintele unei instanțe de judecată din țară)?
• nevoia unui dialog între cei care doresc respectarea principiilor fundamentale ale medierii și cei care apreciază că cetățeanul are nevoie să fie ajutat să aleagă această procedură nobilă și semnificativ pașnică;
• dem0nstrarea medierii cu succese recunoscute și apreciate de către clienți, iar mai puțin prezentări ale mediatorilor pentru mediatori. În ultimele 17 luni au avut loc peste o sută de conferințe, mii de ore de întâlniri între mediatori la care subiectul „vedetă” a fost eșuata informare obligatorie și gratuită.
• clarificarea și protejarea medierii de efectul de recul al respingerii acestei activități de pre-mediere;
• când e vorba de o schimbare a cadrului legislativ asupra medierii, zicala populară „măsori de zece ori și tai o dată” este plină de înțelepciune și morală, iar o nouă propunere de modificare a legii medierii trebuie să se bazeze pe competențe juridice, susținere politică și viziune clară asupra a ceea ce se intenționează pentru următorii zece ani. De asemenea, tema principală a promovării medierii ar putea fi constituită din măsuri pozitive, de încurajare a accesului la mediere (scutirea de plată a taxei de timbru etc.) și mai puțin de sancționare a neurmării unei proceduri obligatorii.
• prin atenția negativă, chiar și acest eșec legislativ oferă un anumit potențial de imagine care poate fi capitalizat pentru susținerea medierii ca o procedură alternativă de soluționare a conflictelor.

5. Prelungirea mandatului de reprezentare în Consiliul de mediere, cu de la sine putere

Exercițiu:
Imaginați-vă că sunteți proprietarul unui spațiu locativ în Piața Sf. Ștefan, pe care l-ați închiriat, în baza unui contract legal asumat de către locator și locatar, iar înainte de finalizarea perioadei înscrise în contractul inițial, chiriașul hotărăște să rămână în vilă pentru încă doi ani. Fără acordul și consultarea locatorului…

Pot fi înlocuite regula democratică a respectării condițiilor inițiale ale mandatului și reciprocitatea încrederii dintre mediatori și reprezentanții săi, ca sacrificiu pentru proiecte de însemnătate majoră?

Numărul mediatorilor înregistrați depășește 8500, iar reprezentativitatea prin vot a actualilor membri ai Consiliului de Mediere este sub 8% din cei care cred în mediere (conform datelor oficiale publicate în Monitorul Oficial al României, ca sumă a voturilor obținute la alegerile din octombrie – noiembrie 2011 ).

Cadrul legislativ prezent susține mandatul de patru ani ca membru în Consiliul de mediere, chiar și cu posibilitatea repetării nelimitate a mandatelor pentru aceiași membri ai Consiliului de Mediere. Dacă în perioada 2006-2011 mediatorii erau grupați în jurul unor persoane cu un rol cronologic în apariția și recunoașterea profesiei de mediator, situația actuală permite o selecție a reprezentanților corpului profesional care să utilizeze adecvat competențele celor aproape 9000 de mediatori.

Câți juriști eminenți, finanțiști responsabili, manageri cu viziune și determinare, specialiști în comunicare și relații cu publicul sunt colegi / colege în corpul profesional? Nu puțini/puține, iar ei/ele merită oportunitatea demonstrării acestor expertize diverse.
În loc de concluzii:

În cazul unei propuneri legislative, aceasta trebuie să fie realizată și propusă astfel încât să utilizeze lecțiile învățate de la ultima modificare și să dea formă în text viziunii corpului profesional asupra instituției medierii, și mai ales să nu producă efecte directe și indirecte care să se întoarcă împotriva mediatorului.

Cu privire la transparența decizională a Consiliului de Mediere, sunt atât de multe de făcut încât un raport financiar și de activitate ar fi doar un prim semn de încredere și respect față de mediatorii autorizați.

Dorim succesul instituției medierii și avem încredere că aceasta are resursele să reușească prin numărul mare de conflicte care îi pot fi adresate, capacitatea resurselor umane (cantitativă și calitativă) și contextul european favorabil.

 

Daniel Vieru, www.AlegeMedierea.info/resursearticole

———————————————————————————————-

(1)Stephen R. Covey – autor de literatură în managementul strategic, managementul timpului etc.
(2)Manualul „Schimbările comportamentale pentru promovarea unui stil de viață sănătos” – 2001 Ministerul Sănătății/USAID/

(3)Corneliu Coposu – lider al unui partid istoric, cu privire la claritatea și corectitudinea în colaborarea politică

 

Cuvinte cheie: Consiliul de mediere, Daniel Vieru, mediatori, mediere, restartul medierii

Editoriale pe 11:01 a.stancu