Reorganizarea judiciara
Legislatia insolventei are ca obiectiv principal asigurarea securitatii circuitului civil prin punerea la dispozitia debitorilor aflati in dificultate a unor mecanisme care sa poata conduce, eventual, la salvarea acestora. Reglementarile legale trebuie, totusi, sa realizeze un echilibru pentru ca aceasta nevoie a debitorului sa poata fi controlata, pentru evitarea abuzurilor.
Sunt de semnalat insa cateva aspecte problematice ridicate de reorganizarea judiciara, atat din perspectiva reglementarii anterioare (Legea nr. 85/2006), cat si din cea a noii reglementari (Legea nr. 85/2014), acesta fiind domeniul unde abuzul debitorului poate fi mai pregnant.
Modificarea drepturilor creditorilor
Unul din efectele cele mai importante ale reorganizarii in vechea reglementare consta in modificarea definitiva a drepturilor creditorilor conform planului, odata cu confirmarea sa. Chiar daca, ulterior, planul esua, un creditor caruia prin plan creanta ii fusese redusa, nu mai avea posibilitatea sa-si satisfaca diferenta cu ocazia falimentului determinat de insuccesul planului.
Aceasta solutie radicala este modificata pozitiv de noua reglementare, care prevede ca in cazul intrarii in faliment se va reveni la situatia din tabelul definitiv (minus sumele achitate cu ocazia executarii planului). Cu alte cuvinte, daca debitorului i se da o sansa si se aproba un plan de reorganizare, iar acesta esueaza, creditorii trebuie repusi in situatia anterioara.
Transferul de bunuri in cadrul reorganizarii
Similar cu reglementarea anterioara, si cea noua prevede ca masuri adecvate de punere in aplicare a planului, printre altele: transmiterea bunurilor debitorului sau lichidarea lor. Aceste variante distincte, dar care aparent vizeaza aceeasi operatiune juridica, anume transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, a generat si va continua sa genereze probleme in cazul debitorilor care isi exercita abuziv drepturile. Mai exact, daca in cazul lichidarii avem reguli clare de vanzare menite sa asigure expunerea pe piata a bunurilor si maximizarea sumelor obtinute, nu exista o reglementare expresa in cazul „transmiterii“ de bunuri. Asadar, in mod abuziv, un debitor cu sprijinul unor creditori pot propune si aproba in plan vanzarea directa a unui bun la o anumita valoare predeterminata, in pofida opozitiei altor creditori si a posibilitatii existentei unor oferte superioare celei mentionate in plan. Pentru evitarea acestui risc, era important ca si in cazul „transmiterii“ de bunuri, sa se mentioneze in mod expres obligativitatea respectarii regulilor de la lichidare.
Creditorii garantati
Una din particularitatile procedurii insolventei este inscrierea in tabelul definitiv a creditorului garantat doar pana la valoarea obiectului garantiei stabilit prin expertiza – urmand ca diferenta de creanta sa fie trecuta la creante chirografare, cu un drept de preferinta in cazul in care obiectul garantiei este valorificat la o suma superioara celei de evaluare. Pentru a clarifica pozitia creditorului garantat, in noua reglementare se arata ca dreptul de preferinta se pastreaza si in cazul esuarii planului si trecerii la faliment. Desi aceasta modificare este pozitiva, creditorul garantat ramane neprotejat in cazul in care planul are succes, insa vanzarea bunului se face la o valoare mai mare decat cea de evaluare. Mai exact, desi creditorul garantat are un drept de preferinta pentru diferenta, acesta face parte din categoria chirografara, si in cazul aprobarii unui plan prin care grupa creditorilor chirografari nu primeste distribuiri, atunci creditorul garantat isi pierde dreptul pentru diferenta, desi este posibil ca vanzarea sa aiba loc la o valoare mai mare decat cea expertizata. Asadar, ar fi fost utila si acoperirea acestei situatii, pentru a asigura deplina eficacitate a garantiei si protectia creditorului.
Catalin I. Radbata, Avocat Senior, NNDKP, capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!