Modificari incluse in proiectul Codului Fiscal
Modificari de substanta ale modului de calcul al impozitului pe cladiri, propuse în proiectul de rescriere a Codului fiscal, au fost puse în umbra de recentele dezbateri privind majorarea taxelor locale datorate de persoanele fizice
Proiectul de rescriere a Codului fiscal, aflat în chinurile facerii de peste doi ani, a vazut lumina zilei într-un moment cât se poate de neprielnic – un an electoral. Lansat în dezbatere publica, cu bune intentii, pe 30 iunie 2014, respectându-se astfel si termenul de 6 luni cu care, „de regula“, orice modificari fiscale trebuie facute publice înainte de intrarea în vigoare, a fost retras la scurt timp. Motivul: discutiile aprinse din spatiul public privind majorarea impozitelor pe proprietate pe care acesta le prevedea, simultan cu reducerea CAS, sugerându-se si ca ar exista o legatura de cauzalitate între cele doua.
Dincolo de studii de impact, modificarea taxelor reprezinta în cele din urma o decizie politica, lucru care a transparut si din deja celebra discutie de la Cotroceni privind legea de reducere a CAS. Cu atât mai politica este decizia de modificare a taxelor locale datorate de persoanele fizice, dat fiind ca persoanele fizice voteaza, spre deosebire de companii.
Dar, nu despre politica doresc sa scriu, ci despre câteva modificari de substanta incluse în acest proiect, care au trecut poate neobservate din cauza iuresului creat. Mai sunt si altele, multe dintre ele în avantajul contribuabililor, dar care risca sa fie date uitarii împreuna cu modificarile criticate.
Impozitarea cladirilor în functie de destinatie
Unul dintre angajamentele asumate fata de FMI în 2012 era ca impozitarea cladirilor sa se faca în functie de destinatie, si nu de calitatea proprietarului (persoana fizica / juridica). Se estima o crestere a impozitelor încasate de la persoanele fizice, dar scopul acestei masuri nu era doar unul de consolidare bugetara, ci si de asigurare a echitatii fiscale, în special în cazul cladirilor utilizate pentru activitati economice, pentru care impozitul pe cladiri este semnificativ mai mic, daca sunt detinute de o persoana fizica, în comparatie cu situatia în care aceeasi cladire ar fi detinuta de o persoana juridica.
Ca o paranteza, tot în 2012 si tot în contextul discutiilor cu FMI, se discuta despre „impozitul pe piscina“, un impozit suplimentar care sa fie aplicat persoanelor care detin în proprietate astfel de amenajari de lux (în special persoane fizice). Ideea a fost abandonata rapid, însa a fost reinventata un an mai târziu ca „taxa pe stâlp“ – impozitul pe constructii speciale (altele decât cladiri) -, datorat doar de persoanele juridice începând cu 1 ianuarie 2014. Se face, astfel, o distinctie între persoanele fizice si cele juridice si din perspectiva impozitarii constructiilor speciale. Unele probleme aparute în practica în ce priveste impozitul pe constructii sunt cauzate de necorelarea cu prevederile privind impozitul pe cladiri. Spre exemplu, pentru cladirile din parcurile industriale se datoreaza impozit pe constructii în cota de 1,5% pentru ca sunt scutite prin lege de la plata impozitului pe cladiri. S-a ajuns însa în situatia absurda în care impozitul pe constructii este mai mare decât impozitul pe cladiri care ar fi fost datorat, daca nu ar fi existat scutirea. Proiectul de rescriere a Codului fiscal nu corecteaza aceste necorelari, dar sper ca totusi se va face acest lucru în cadrul discutiilor cu reprezentantii mediului de afaceri.
Citeste mai departe pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!