Deschiderea procedurii de prevenirea insolventei sau de insolventa. Instanta competenta
Publicarea în Monitorul Oficial al României a Legii privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa[1] ma determina sa modific structura prezentarii mele initiale si sa punctez ca un element de noutate modalitatea de stabilire a competentei instantei de judecata în solutionarea unor cereri ce fac obiectul acestei legi.
Aceasta prezinta o importanta deosebita si pentru debitorii/creditorii care doresc sa formuleze o astfel de actiune, dar si pentru judecatori în contextul verificarii din oficiu a competentei instantei sesizate cu o cerere de deschidere a unei proceduri de prevenire a insolventei sau de insolventa. În legea de procedura civila româna – art. 131 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila republicata[2] se instituie obligativitatea ca la primul termen de judecata judecatorul sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina[3].
Art. 120 din Codul de procedura civila reglementeaza competenta exclusiva a tribunalului în circumscriptia careia îsi are sediul debitorul pentru cererile în materia insolventei sau concordatului preventiv. Se reglementeaza competenta materiala si teritoriala în domeniu.
Art. 6 din Legea nr. 85/2006[4] stabilea, de asemenea, o competenta exclusiva pentru toate procedurile prevazute de Legea nr. 85/2006. Acestea, cu exceptia recursului, erau de competenta tribunalului sau, daca este cazul, a tribunalului comercial[5], în a carui circumscriptie îsi avea sediul debitorul la momentul formularii cererii. Se preciza ca daca în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creata o sectie speciala de insolventa, acesteia îi apartine competenta pentru derularea procedurilor prevazute de lege.
Sediul debitorului este cel cu care figureaza acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societatilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor, în functie de persoana supusa procedurii.
Pentru a se preîntâmpina situatiile în care pe parcursul derularii activitatilor prealabile solutionarii cererii de deschidere a procedurii formulate de un creditor si pronuntarea unei hotarâri judecatoresti persoana în insolventa, în scopul tergiversarii cauzei, îsi schimba sediul, legiuitorul a stabilit ca „tribunalul sau, dupa caz, tribunalul comercial, în a carui circumscriptie teritoriala îsi are sediul debitorul la data sesizarii instantei cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei, ramâne competent sa solutioneze cauza indiferent de schimbarile ulterioare de sediu ale debitorului”.
Recursul[6] declarat împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorul sindic se solutiona de curtea de apel în complete specializate.
Competenta materiala de prima instanta apartinea tribunalului indiferent de cuantumul creantei creditorilor. Este o derogare de la normele de drept comun instituite de Codul procedura civila care stabileste competenta materiala si în functie de valoarea obiectului cererii de chemare în judecata[7].
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!