Arpechimul, punctul slab al Oltchimului
Iresponsabilitatea politica si goana dupa capital electoral au transformat privatizarea Oltchim într-un show mediatic de rau augur pentru combinat. Lipsa unui investitor strategic si a unei privatizari reale duce doar la insolventa.
Am putea spune ca este pacat ce se întâmpla la Oltchim, însa nu mai putem zice decât ca este jenant. Un circ mediatic în care afacerea în sine, destinele oamenilor si viitorul unui oras întreg au trecut pe locul secund, iar batalia politica, câstigarea de electorat si imaginea publica sunt principalele tinte ale actorilor.
Indiferent de ce se va întâmpla luni, 1 octombrie, când se va afla daca Dan Diaconescu plateste pachetul de actini câstigat la licitatie sau nu, soarta Oltchim pare a fi una singura: insolventa. Cu un spectru major al falimentului, stiut fiind ca peste 90% dintre societatile autohtone intrate în insolventa sfârsesc prin faliment. Principala problema a combinatului nu este doar plata salariilor restante si gasirea capitalului de lucru, ci datoriile si asigurarea materiei prime. Adica Arpechim, fara de care combinatul vâlcean degeaba îsi reia activitatea.
Ar fi trebuit spus de la bun început ca conteaza mult mai putin banii pentru creanta AVAS, si mai mult banii pentru investitiile de care are nevoie Oltchim. Bani pentru mediu, o suma estimata la circa 90 milioane euro, pentru preluarea Arpechim, pentru plata utilitatilor la zi si a cheltuielilor de functionare.
Fara Arpechim nu se poate
„Un esec este un esec, nu da bine. Dar ca semnatar al acordului cu FMI, conditia care era pusa acolo, pentru mai multa precizie, era sa se îndeplineasca pasii de privatizare“, spune Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a României (BNR). Aceasta declaratie descrie cel mai bine intentiile guvernului Ponta fata de privatizarea Oltchim. Nu s-a dorit o vânzare reala, ci doar una de suprafata, care sa permita îndeplinirea conditiilor impuse de FMI.
Aurel Dragan, Capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!