Despre confuzia dintre procedura de mediere si sedinta de informare obligatorie. Update
UPDATE: Ca urmare a unei greseli de tehnoredactare, in prezentul articol s-a strecurat o eroare ce a atras reactii negative din partea cititorilor. Pe aceasta cale autoarea atrage atentia ca:
Nu pot face obiectul medierii drepturi nepatrimoniale, personale, care nu pot fi cedate fie prin actiuni juridice, lasate mostenire sau exercitate prin reprezentare,cum ar fi:
1. Dreptul la viata;
2. Dreptul la libertate;
3. Dreptul la vot;
4. Dreptul la identitatea persoanei, nume;
5. Dreptul la sanatate, integritate corporala;
6. Dreptul la reputatie;
7. Starea civila;
8. Drepturile copilului… etc, asa cum sunt garantate de Constitutia Romaniei.
1. Introducere
Medierea, regina solutionarii elegante a conflictelor, in lumina modificarilor legislative si a noilor coduri de procedura civila si procedura penala se gaseste pe buzele tuturor, atat a specialistilor: juristi, mediatori, cat si a societatii civile, fiind un subiect controversat prin prisma interpretarilor si/sau perceptiilor personale.
Ca orice modificare impusa prin lege societatii, exista pareri pro si contra atat din partea mediatorilor autorizati, a juristilor cat si a partilor privind modul de interpretare a modificarilor aduse de art. 2 din Legea medierii prin pct. 4 din Legea nr. 214/2013.
2. Cadrul legislativ
Mi-am propus in aceste randuri sa ma concentrez asupra confuziei din ce in ce mai intalnite la nivelul perceptie publice, indusa de unii jurnalisti in mod eronat, cum ca medierea ar fi obligatorie, facand o confuzie intre procedura de mediere si sedinta de informarea obligatorie privind avantajele medierii. (pentru cei interesati de procedura de mediere in sine si sedinta de informare obligatorie, gasiti aici Regulamentul si pdv CSM.
Legea nr. 115/2012 si OG nr. 90 din 12 decembrie 2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, precum si pentru modificarea art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, reprezinta cadrul legislativ privind sedinta de informare obligatorie, modalitatea de indeplinire, domeniul de aplicabilitate, dar si la sanctiunile neindeplinirii acestora.
Procedura medierii, este voluntara/facultativa si se desfasoara in baza unui contract semnat de parti cu mediatorul, fiind un proces structurat avand la baza identificarea posibilelor solutii si modalitati de inchidere a conflictului sau litigiului. Medierea se aplica atat conflictelor extraprocesuale cat si celor procesuale, in general isi gaseste aplicabilitatea in toate conflictele privind drepturile asupra carora partile pot dispune, drepturi nepatrimoniale, personale, care nu pot fi cedate fie prin actiuni juridice, lasate mostenire sau exercitate prin reprezentare,cum ar fi:
1. Dreptul la viata;
2. Dreptul la libertate;
3. Dreptul la vot;
4. Dreptul la identitatea persoanei, nume;
5. Dreptul la sanatate, integritate corporala;
6. Dreptul la reputatie;
7. Starea civila;
8. Drepturile copilului… etc, asa cum sunt garantate de Constitutia Romaniei.
Sedinta de informare obligatorie privind avantajele medierii este o etapa obligatorie premergatoare deschiderii unui proces, avand ca sanctiune declararea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata. Aceasta este o etapa obligatorie, aplicabila doar conflictelor procesuale, si intr-un numar limitat de spete, detaliate de art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006:
1. in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene în domeniul protectiei consumatorilor;
2. in materia dreptului familiei – continuarea casatoriei: partajul de bunuri comune; exercitiul drepturilor parintesti; stabilirea domiciliului copiilor; contributia parintilor la intretinerea copiilor; orice alte neintelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
3. in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!