Politici europene privind medierea
Rezumat
Medierea reprezinta una dintre metodele cele mai utilizate în ceea ce priveste solutiile alternative la instantele de judecata. Ca si proces, medierea ofera un dialog generos în ceea ce priveste solutiile posibile la un conflict. În ultimele doua decenii medierea a luat un avânt considerabil în Europa si în România, pe fondul dezvoltarii sociale, pe fondul aglomerarii instentelor de judecata cu sute de dosare pe cap de judecator, pe fondul dezvoltarii unei noi conceptii privind menagemntul corespunzator al conflictelor. Vom vedea în paginile ce urmeaza trendul ascendent al medierii în Europa, evolutia politicilor europene în domeniu, precum si perspectivele medierii pe termen mediu si lung.
(…)
Politicile europene privind medierea pana la Directiva 52/2008
Uniunea Europeana a constientizat beneficiile medierii pentru societate in general si pentru oameni in mod particular. Medierea propune solutionarea conflictelor pe cale amiabila prin metoda dialogului structurat. Promovarea medierii nu insemna decat promovarea dialogului si a discutiilor pasnice spre gasirea unei solutii amiabile. Beneficiile pentru societatea constau in cladirea unui climat mai pacifist intre membrii societatii, promovarea unui cadru de amiabilitate; deasemenea cresterea calitatii actului de justitie prin scaderea numarului de dosare pe cap de judecator era un indicator primar in politica europeana privind medierea. Pentru fiecare cetatean aflat in conflict medierea aduce economii considerabile de banibani si timp, creaza conditiile reconcilierii, unei armonii sociale. Deasemenea este un liant intre raporturile sociale, iar in unele tipuri de conflicte precum cele de familie si cele ce privesc raporturi de vecinatate, un adevarat remediu dialogal. In raporturile de drept penal, unde gradul de pericol social este unul scazut , medierea este nu doar posibila ci si incurajata in noile sisteme de drept penal, luandu-se in considerare politicile justitiei penale restaurative[9], politici ce pun accent pe restaurarea faptuitorului in cadrul social, reintegrarea acestuia, mai degraba decat blamarea si pedepsirea lui penala, ce s-au dovedit a fi fara folos si fara rol integrativ. Tot in cadrul acestor politici restaurative rolul victimei in procesul penal este mai accentuat, consecintele psihologice, fizie, sociale pe care aceasta le suporta, sunt luate in considerare cu prioritate atunci cand se solutioneaza cauze penale cu un grad redus de pericol social, si acolo unde partile cin conflict se afla in anumite raporturi – de prietenie, vecinatate, rudenie, afinitate. Toare acestea au fost luate in considerare de catre liderii politicilor europene si astfel au fost emise o serie de reglementari cu rol consultativ si orientativ, sub forma unor Recomandari in domeniul medierii, in natura civila si comerciala, in material raporturilor de familie, in raporturile administrative, in materie penala. Toate aceste recomandari aveau rolul expres de a dirigui statele in legiferarile privind medierea, aveau asadar un rol principial in dezvoltarea si promovarea medierii. Recomandarile europene in domeniu sunt: Recomandarea nr. 1 din 1998 privind medierea familiala, Recomandarea nr. 19 din 1999 privind medierea în materie penala, Recomandarea nr. 9 din 2001 privind caile alternative de solutionare a litigiilor dintre autoritatile administrative si persoanele private, Recomandarea nr. 10 din 2002 privind medierea în materie civila. Vom expune succint fiecare din aceste Recomandari Europene si cadrul social carora erau adresate.
Citeste mai departe pe blog.mediatoru.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!