Despre invitatia la mediere si informarea obligatorie. Situatii intalnite in practica

Procedura medierii – care sunt etapele medierii si cine îndeplineste procedura de mediere, potrivit dispozitiilor în vigoare la acest moment.

Tot mai des, în activitatea de zi cu zi, întâlnesc tot mai felurite interpretari ale textelor de lege referitoare la “informarea cu  privire la avantajele medierii”, instituita ca obligativitate prin textul art. 2 din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator (în continuare Lege, Legea medierii).

Am întâlnit situatii în care se solicita trimiterea unei invitatii catre cealalta parte (fara sa conteze scopul invitatiei) doar pentru ca se doreste evitarea surprizelor din partea instantei si astfel sa fie înlaturat riscul  respingerii  cererii ca inadmisibila.

Am întâlnit situatii în care se solicita mediatorului  sa trimita o  invitatie la informare, deoarece s-a înteles ca nu poate avea loc sedinta de informare decât cu toate partile prezente. În unele situatii se asteapta ca mediatorul sa faca aceste demersuri pe spetele proprii. Alteori, si mai rau am putea spune, se accepta ca trebuie achitate mediatorului unele cheltuieli cu redactare si transmitere a unei invitatii, eventual pentru purtarea unei minime corespondente telefonice sau pe mail, cheltuieli minime ce pleaca de la câteva zeci de lei.

Tot mai des, în aceste situatii, nu este luata în calcul activitatea mediatorului, serviciile prestate de el ca profesionist pentru ca, în cele mai multe situatii, aceste servicii nu sunt dorite, fie pentru ca nu exista nevoie de ele fie pentru ca nu este constientizata aceasta nevoie. De cele mai multe ori se doreste numai parcurgerea ”procedurii de informare” pentru a se ajunge mai repede la instanta. În cele mai multe din aceste situatii, nici mediatorul nu îndrazneste sa puna problema unui onorariu serios în conditiile în care nici Ghidul Consiliului de mediere nu clarifica aceste aspecte ci, dimpotriva, confunda activitatea de informare – activitate eminamente gratuita potrivit dispozitiilor în vigoare, cu etapa de pregatire a medierii  – etapa în care mediatorul presteaza servicii de mediere si pentru care are tot dreptul sa pretinda un onorariu.

Sunt si parti care, din start, solicita procesul-verbal de informare, desi Legea medierii nu-l mai numeste asa în timp ce Codul de procedura civila pastreaza vechea denumire.

Similar cu situatiile în care se solicita trimiterea unei invitatii (indifierent de scopul ei, importanta fiind parcurgerea etapei) se mentioneaza clar ca nu se doreste decât certificatul de informare.

În ambele cazuri (indiferent ca se doreste certificat ori proces-verbal), cei ce întâmpina dificultatile sunt justitiabilii (si avocatii lor) care afla ca trebuie sa se prezinte, neaparat si de mânuta, în fata mediatorului care va trebui sa le tina un discurs despre cât de avantajoasa este medierea (în raport cu cine sau cu ce, din nou,  nu mai conteaza)  si care nu înteleg de ce mai trebuie sa si plateasca pentru asta, atunci când partea adversa nu se lasa adusa decât cu invitatie de la mediator.

Dar, se pare ca justitiabilul întâmpina dificultati si din partea instantelor. Desi  reclamantul prezinta instantei dovada ca a trecut pe la mediator si s-a informat, aceasta continua sa-i solicite sa prezinte dovada invitarii celeilalte parti (fara sa fie precizat  care sa fie tipul de invitatie: la informare sau la mediere).

Pe lânga toate aceste situatii, mai pot fi date numeroase alte exemple care ne arata gradul de întelegere si de acceptare a medierii ca noua modalitate de solutionare a diferendelor dintre oameni în societatea româneasca.

Acceptând faptul ca înca ne aflam la început de drum în mediere, putem accepta si faptul ca aceste modalitati diferite de abordare devin inerente, cu atât mai mult cu cât medierea este o procedura mai putin formala iar suprareglementarea în domeniu favorizeaza crearea numeroaselor confuzii.

Totusi,  constatând cum devine tot mai confuza si implicit formalizata aceasta etapa prealabila a medierii propriu-zise, am luat decizia abordarii acestei teme din dubla perspectiva, cea a mediatorului care a practicat medierea si  înainte de introducerea informarii obligatorii (chiar câtiva ani buni) si cea a juristului care a urmarit cu atentie si îndeaproape modificarile legislative din domeniu si care întelege ca regulile si principiile de drept nu pot fi încalcate, oricât de flexibila ar fi o procedura de mediere.

Citeste mai departe pe avocatimediatori.ro

Cuvinte cheie: acord de mediere, etapele medierii, Fanuta Lisman, informare obligatorie, informarea obligatorie, instante, invitatia la mediere, legea 192/2006, mediator, mediere obligatorie, procedura medierii, situatii intalnite in practica

Stiri mediere pe 7:20 felicia.taunean