Tranzactiile artificiale. Cum pot fi recunoscute?
Tranzactiile artificiale sunt utilizate de firme cu scopul de a evita plata impozitelor si de a obtine avantaje fiscale, se precizeaza in legislatia fiscala, care insa nu ofera mai multe detalii despre regimul acestora. Astfel, legea lasa o putere destul de mare de apreciere pentru organele de control fiscal si nu ofera un ghid pentru contribuabili pentru stabilirea caracterului artificial al unei tranzactii, considera Nadia Oanea, Senior Manager, Head of Tax, in cadrul Baker Tilly Klitou.
Totusi, exista anumite recomandari formulate de Comisia Europeana care caracterizeaza tranzactiile artificiale. De asemenea, sunt si cateva aspecte de care firmele ar putea sa tina cont pentru a evita reclasificarea tranzactiilor ca fiind artificiale in cazul unei inspectii fiscale, a declarat specialistul contactat de noi.
Notiunea de tranzactii artificiale a fost introdusa in Codul fiscal in februarie 2013, pe fondul discutiilor si ingrijorarilor la nivel european si international privind practicile prin care firmele multinationale isi muta profiturile in asa zisele paradisuri fiscale sau obtin avantaje fiscale nejustificate pentru aranjamente juridice care difera de substanta economica a tranzactiilor, a declarat pentru AvocatNet.ro Nadia Oanea, Senior Manager, Head of Tax, in cadrul Baker Tilly Klitou.
Potrivit Codului fiscal, tranzactiile artificiale sunt tranzactiile sau seriile de tranzactii care nu au un continut economic si care nu pot fi utilizate in mod normal in cadrul unor practici economice obisnuite, scopul esential al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obtine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.
La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei, se precizeaza in legislatia in vigoare.
Totodata, in cazul in care tranzactiile sau o serie de tranzactii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca facand parte din domeniul de aplicare al conventiilor de evitare a dublei impuneri.
O trasatura esentiala a acestor tipuri de tranzactii este reducerea sarcinii fiscale prin aranjamante juridice legale care contravin spiritului legii, considera Nadia Oanea.
Prevederile legale referitoare la tranzactiile artificiale au fost introduse in legislatia romaneasca imediat dupa anuntarea, la inceputul lunii decembrie 2012, a unui plan de actiune pentru a reactiona mai eficient la nivelul Uniunii Europene impotriva evaziunii si a fraudei fiscale, ne-a spus specialistul.
Comisia Europeana a venit atunci cu recomandari privind planificarea fiscala agresiva, a explicat Nadia Oanea, cerand statelor membre sa gaseasca modalitati de a aborda aspectele tehnice si lacunele juridice pe care unele intreprinderi le exploateaza pentru a evita plata impozitelor la un nivel just. Astfel, statele membre au fost incurajate sa isi revizuiasca conventiile privind evitarea dublei impuneri, pentru a evita ca ele sa determine dubla neimpozitare.
Criteriile de stabilire a tranzactiilor artificiale
Comisia Europeana nu doar a solicitat statelor UE sa gaseasca solutii juridice care sa rezolve problema evitarii platii taxelor, a explicat Nadia Oanea, dar a si propus o serie de posibile criterii de apreciere a caracterului artificial al unei tranzactii. Aceste criterii sunt:
- tranzactia sau seria de tranzactii se deruleaza intr-o maniera care in mod normal nu ar fi utilizata in cadrul unor practici comerciale considerate rezonabile;
- tranzactia sau seria de tranzactii include elemente care au efectul de a se compensa sau de a se anula reciproc;
- tranzactiile incheiate sunt circulare ca natura;
- tranzactia sau seria de tranzactii conduce la obtinerea de avantaje fiscale semnificative, dar acest lucru nu se reflecta in riscurile comerciale asumate de contribuabil sau in fluxurile sale de numerar;
- profitul preconizat inainte de impozitare este nesemnificativ in comparatie cu valoarea avantajelor fiscale scontate;
- scopul unei tranzactii sau al unei serii de tranzactii consta in evitarea impozitarii in cazul in care, indiferent de orice intentii subiective ale contribuabilului, el eludeaza obiectul, spiritul si scopul dispozitiilor fiscale care s-ar aplica in mod normal;
- un anumit scop este considerat a fi esential in cazul in care orice alt scop care este sau ar putea fi atribuit tranzactiei sau seriei de tranzactii pare cel mult neglijabil, avand in vedere toate circumstantele cazului.
De asemenea, un alt criteriu de recunoastere a tranzactiilor artificiale, propus de Comisia Europeana, este acela de a verifica daca o tranzactie sau o serie de tranzactii a condus la obtinerea unui avantaj fiscal, comparandu-se valoarea impozitului datorat de un contribuabil, avand in vedere aceste tranzactii, cu valoarea pe care acelasi contribuabil ar datora-o in aceleasi circumstante in absenta tranzactiei/tranzactiilor. Potrivit Nadiei Oanea, in acest context, se analizeaza daca apare una sau mai multe dintre urmatoarele situatii:
- o suma nu este inclusa in baza de impozitare;
- contribuabilul beneficiaza de o deducere;
- s-a inregistrat o pierdere fiscala;
- nu este datorat niciun impozit retinut la sursa;
- impozitul platit in strainatate este compensat.
Citeste mai departe pe avocatnet.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!