Cum alege Fiscul firmele pe care le controleaza?
Cum alege Fiscul firmele pe care le controleaza? Analiza Capital arata un proces obscur, ghidat de reguli arbitrare si functionari abuzivi, acceptat public ca o cutuma pe care frica de autoritate o întretine de prea mult timp
Când aud de controale de la Fisc, oamenii de afaceri fie simt un fior rece de spaima, fie se enerveaza, dupa cum spune Dragos Anastasiu, CEO Eurolines. „Daca vorbim de inspectii fiscale, îmi vin în cap ultimii zece ani, cu toti nervii, cu toate procesele si simt nevoia sa iau un Emetiral“.
Reactia sa nu este o exceptie – în acelasi fel privesc relatia cu „portareii“cei mai multi antreprenori. Desi Fiscul nu poate fi agreabil nici daca ar vrea – oricum prin fisa postului are îndatoriri detestabile – totusi reputatia pe care si-a cladit-o în cei zece ani de existenta este foarte controversata. Si, evident, nu contesta nimeni rolul sau de a colecta si iar de a colecta, ci modul în care o face.
Curtea de Conturi vede deficiente
Întrebarea legitima care îi macina pe oamenii de afaceri este cum alege Fiscul companiile pe care le controleaza.
Când primesc câte un control pe an, în vreme ce altii nu sunt deranjati câte un deceniu, se uita în lege, vorbesc cu avocatii sau contabilii si, pâna la urma, se resemneaza ca asa se învârte roata în România. Chestionati, functionarii arata spre lege si, ce e drept, legea nu e strâmba, dar nu e nici clara, deschizând larg calea interpretarilor si abuzurilor. Iar atunci când însasi Curtea de Conturi, care nu exceleaza prin severitate, admite, în cel mai recent raport, ca nu exista reguli unice de control pentru toti contribuabilii si ca exista deficiente în selectia acestora în programele de control este cât se poate de clar ca Agentia Nationala de Administrare Fiscala mai are multe de reformat. În Codul de procedura fiscala se arata ca inspectiile fiscale se fac în baza analizei de risc. Detaliile privind criteriile pe baza carora se analizeaza riscul lipsesc. Tot Curtea de Conturi constata ca „nu a fost elaborata si aprobata o procedura privind modul de stabilire a esantionului în cadrul inspectiilor“.
Descifrând limba de lemn a Curtii, concluzia este: controalele se fac aleatoriu, dupa cum cred de cuviinta functionarii sau sefii lor.
Recomandarile Curtii de Conturi sunt blânde având în vedere efectele comportamentului ANAF asupra mediului de afaceri. O administratie moderna înseamna, în primul rând, transparenta. „Selectarea contribuabililor este atributul exclusiv al autoritatilor fiscale, legea interzicând în mod expres contribuabilului sa conteste procedura de selectare. Desi legea mentioneaza ca ar trebui efectuata o analiza de risc preliminara, nu exista criterii clare si transparente“, explica Sorin Istrate, managing partner Contexpert Consulting.
Nu exista criterii clare
În opinia specialistilor, lista contribuabililor, cu date despre ultimele controale ar trebui sa fie publica. „Credem ca modul în care se face analiza de risc ar trebui sa fie public. Astfel, contribuabilii ar trebui sa cunoasca criteriile în baza carora au fost evaluati cu risc mediu sau ridicat, pentru a putea face demersuri de reducere a acestuia“, spune Ruxandra Jianu, partener Biris Goran Consulting. În acest mod, nu ar mai fi posibil ca unele companii sa nu fie controlate cel putin cinci ani, intrând în perioada de prescriptie, în timp ce altele sunt vizitate des de Fisc.
„Analiza de risc nu este un proces transparent. Contribuabilii nu pot cunoaste cu exactitate ce nu trebuie sa faca pentru a evita o inspectie. Selectia pentru control este un proces complet imprevizibil“, explica Ruxandra Jianu. „Atâta timp cât nu exista o metodologie de selectie a contribuabililor, orice companie ar trebui sa se a?tepte sa fie verificata, ceea ce înseamna ca trebuie sa faca eforturi sa diminueze riscul, dar si sa-si cunoasca foarte bine drepturile si obligatiile ca sa faca fata eventualelor abuzuri“, arata Sorin Istrate, atingând o problema foarte spinoasa: teama de autoritati.
Citeste mai departe pe capital.ro
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!