Posibilitatea executarii silite a unui bun ipotecat asupra caruia se instituie un sechestru asigurator in cadrul unui proces penal
O problema care apare din ce în ce mai des în practica judiciara se refera la posibilitatea executarii silite a unui bun ipotecat asupra caruia se instituie un sechestru asigurator în cadrul unui proces penal, în conformitate cu dispozitiile art. 249 si urm. C.pr. pen. (art. 163 si urm. din vechiul C.pr.pen.).
Alaturi de argumentele exprimate anterior de doctrina în sensul ca executarea silita nu este împiedicata într-o asemenea situatie[1], dorim sa semnalam pronuntarea unei hotarâri de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, în sprijinul solutiei pe care o îmbratisam.
Astfel, în aceasta cauza, creditorul ipotecar a executat silit un imobil asupra caruia fusese instituit, ulterior înscrierii ipotecii, un sechestru asigurator de catre organele penale. Devenind proprietar al imobilului, creditorul a solicitat ridicarea sechestrului penal, facând referire si la dispozitiile art. 518 din vechiul C.pr.civ.
Din hotarârea pronuntata la data de 22 aprilie 2013 de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie prin care a fost admisa cererea creditorului dobânditor al imobilului, se desprind, în esenta, urmatoarele concluzii:
1. Existenta unei masuri asiguratorii înfiintate asupra unui bun, în cadrul unui proces penal, nu împiedica executarea silita a unui creditor ce are titlu executoriu si ipoteca asupra bunului respectiv, întrucât se retine ca „la data instituirii sechestrului asigurator penal, imobilul era afectat de o ipoteca urmare a unui contract de împrumut cu garantie imobiliara. Întrucât nu s-a realizat restituirea împrumutului, s-a procedat la executarea silita a imobilului care a fost vândut la licitatie, apoi adjudecat de catre creditorul ipotecar” (subl. ns.).
2. Într-o asemenea situatie, arata instanta suprema, „executorul s-a gasit în fata unui concurs între o creanta ipotecara si o prezumtiva creanta a unor prezumtivi creditori chirografari. Ca atare, creanta ipotecara a avut prioritate si are prioritate chiar si în ipoteza în care partile vatamate au un drept de creanta împotriva proprietarului imobilului, dar fiind vorba de creditori chirografari, acestia îsi vor satisface pretentiile în masura în care va mai ramâne ceva din acel bun” (subl. ns.).
3. În continuare, arata instanta, „chiar în cazul în care se va încuviinta si se va dispune despagubirea partilor vatamate care au formulat cereri de constituire de parte civila, acestea vin în concurs cu petenta din prezenta cauza, creditoare ipotecara, care în aceasta împrejurare are prioritate, urmând a fi satisfacuta prima, întrucât ipoteca este un drept real accesoriu ce acorda titularului sau un drept de urmarire a bunului în mâna oricui s-ar gasi si un drept de preferinta în privinta satisfacerii creantei sale fata de ceilalti creditori” (subl. ns.).
Aceste concluzii sunt deosebit de importante si vin sa înlature solutiile unor instante care apreciau ca, în astfel de situatii, executarea silita ar fi împiedicata si nu s-ar putea dispune ridicarea masurii asiguratorii asupra imobilului urmarit mai înainte de solutionarea definitiva a procesului penal. Toate aceste aspecte vor fi dezvoltate pe larg într-un studiu ulterior.
Conf. univ. dr. Traian-Cornel Briciu
Asist. univ. dr. Andra-Roxana Ilie
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!