Antrepozitul de TVA. Noi reglementari
Potrivit art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata livrarile de bunuri care urmeaza sa fie plasate în regim de antrepozit de taxa pe valoarea adaugata. Reglementari subsidiare au fost emise recent prin Ordinul MFP nr. 24/2014, în vigoare de la 21 ianuarie, data publicarii în Monitorul Oficial nr. 47/2014, data de la care se abroga Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.219/2006.
Prin acest ordin au fost aprobate Normele privind stabilirea procedurii si a conditiilor de autorizare a antrepozitului de taxa pe valoarea adaugata, s-a instituit Comisia pentru autorizarea antrepozitelor de taxa pe valoarea adaugata si s-a aprobat Regulamentul de organizare si functionare a acestei Comisii.
Potrivit Normelor aprobate, antrepozitul de TVA, prevazut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, este:
a) pentru produse accizabile, orice locatie situata în România, care este definita ca antrepozit fiscal, în sensul art. 2063 pct. 4 din Codul fiscal;
b) pentru bunuri, altele decât cele de la lit. a), locatiile definite ca atare prin Norme.
Antrepozitul de taxa pe valoarea adaugata trebuie sa fie autorizat sa functioneze în aceasta calitate de catre Ministerul Finantelor Publice, cu exceptia antrepozitului de taxa pe valoarea adaugata pentru produse acizabile, pentru care autorizatia de functionare ca antrepozit fiscal este valabila în mod automat si pentru functionarea ca antrepozit de taxa pe valoarea adaugata.
Autorizatia de functionare a antrepozitului de taxa pe valoarea adaugata pentru alte bunuri decât produsele accizabile se emite de catre Ministerul Finantelor Publice, prin comisia instituita în acest scop prin ordin al ministrului finantelor publice.
Normele detaliaza:
– procedura de urmat în vederea obtinerii autorizatiei, pentru ca o locatie sa functioneze ca antrepozit de taxa pe valoarea adaugata, precum si documentatia necesara ;
– conditiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea unui antrepozit de taxa pe valoarea adaugata;
– cerintele obligatorii pentru un antrepozitar autorizat.
Autorizatiile emise sunt nominale si netransferabile, iar atunci când are loc vânzarea spatiului utilizat ca antrepozit sau înceteaza contractul de închiriere/ concesionare/ administrare, autorizatia nu se transfera noului detinator al spatiului.
În ce priveste revocarea autorizarii, retinem dreptul Comisiei de a revoca autorizatia pentru un antrepozit de taxa pe valoarea adaugata si în cazul în care i s-a adus la cunostinta ca s-a pronuntat o hotarâre definitiva pentru o infractiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificarile ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
În cazul antrepozitelor de taxa pe valoarea adaugata pentru care autorizatia a fost suspendata sau revocata, ori pentru care antrepozitarul autorizat renunta la autorizatie, se considera ca bunurile aflate în antrepozit la data suspendarii, revocarii sau renuntarii înceteaza a mai fi plasate în regim de antrepozit de taxa pe valoarea adaugata.
Persoanele impozabile care detin bunuri într-un antrepozit de taxa pe valoarea adaugata pentru care autorizatia a fost suspendata sau revocata, precum si antrepozitarii autorizati care renunta la autorizatia pentru antrepozit de taxa pe valoarea adaugata, trebuie sa notifice organelor fiscale competente bunurile aflate în stoc în antrepozitul de taxa pe valoarea adaugata la data suspendarii, revocarii sau renuntarii. Eugen Staicu, legestart.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!