Gazele care ajung in Ungaria, mai ieftine cu ajutorul consumatorilor romani
Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale, dintre oricare doua tari membre ale UE, nu trebuie sa determine cresterea preturilor gazelor naturale la toti consumatorii finali. Toate costurile aferente constructiei interconectorului, ar trebui sa fie recuperate exclusiv de la cei care-l vor folosi, fara a determina toti consumatorii dintr-o tara sau alta, sa subventioneze aceasta constructie.
În anul 2010 a fost pusa în functiune interconectorul Ungaria – România, dupa mai bine de 10 ani de la începerea lucrarii. Pe teritoriul României au fost construiti 62 Km de conducta din care 36 km de conducta în anii `90, între Horea si Pecica si alti 26 km în anul 2009 între Pecica si granita româno-ungara. Pe teritoriul ungar conducta s-a construit între punctul Algyo si granita româno-ungara, însumând 47 km de conducta.
UE a acordat un sprijin pentru constructia conductei de interconectare pe o lungime de 47 km, conducta DN700 PN63, între Algyo (în Ungaria) si granita româno-ungara, împreuna cu un sector de conducta cu o lungime de 26 km între granita româno-ungara si Pecica (în România).
Abordarea acestei interconectari a fost diferita în Ungaria si România.
În Ungaria autoritatile au fost ferme, afirmând ca acest interconnector trebuie separat de sistemul de transport unguresc, urmând ca toate costurile sa fie recuperate exclusiv de la cei care vor folosi interconectorul, fara a determina consumatorii din Ungaria sa subventioneze aceasta constructie. Astfel, acestia au determinat un tarif de transport pe acest interconector, luând în considerare costurile investitiei realizate si ipoteza recuperarii acestora într-un interval scurt (cca. 12 ani). Practica aceasta este folosita în raport cu toate punctele de interconectare din sistemul ungar de transport construite recent.
Pe pagina de internet a FGSZ se poate observa modul de stabilire a tarifelor.
România a considerat conducta Csanadpalota – Horia, ca fiind parte din SNT, urmând ca sa fie recuperate costurile construirii acestei conducte de la toti consumatorii din România. Astfel, s-a marit tariful de transport si implicit pretul pentru toti consumatorii de gaze din România cu cca. 0,3%.
În situatia în care s-ar fi considerat Interconectorul un sistem independent fata de SNT, pretul gazelor ar fi fost mai mic cu cca. 0,6%, iar cei care foloseau aceasta conducta pentru export sau import, si doar aceia, urmau sa plateasca un tarif de transport mai mare cu 30%.
Potrivit Planului de administrare al Transgaz, valabil pentru perioada 2013 – 2016. “Pentru a se putea utiliza intreaga capacitate a interconectarii pe sensul România – Ungaria, sunt necesare lucrari, atat in sistemul romanesc, cat si in cel ungar, partile convenind un grafic conform caruia proiectele vor fi finalizate pana in decembrie 2016. Romania va putea exporta gaze prin conducta Arad-Szeged incepand cu luna decembrie a acestui an si va atinge capacitatea maxima de export in 2016, dupa investitii de circa 120 de milioane de euro.”
Dezvoltarea acestei investitii, cu aplicarea aceluias principiu, ar determina din nou scoaterea a cca. 1% din buzunarul consumatorilor români pentru a acoperii investitile necesare exporturilor de gaze din România spre Ungaria.
În situatia în care s-ar considera Interconectorul, dupa realizarea investitilor, un sistem independent fata de SNT, pretul final al gazelor pentru consumatorii din România, ar fi mai mic cu pâna la 1,5%.
Astfel, considerarea Interconectorului ca un sistem de transport independent de SNT, ar fi determinat:
– Scaderea tarifului de transport pentru consumatorii din Romania si implicit scaderea pretului la consumatorul final din România;
– Evitarea scumpirii gazelor la consumatorul din Romania pentru a ajunge gaze mai ieftine la consumatorul din tara vecina;
– Cresterea veniturilor din TVA la bugetul de stat.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!