Unificarea jurisprudentei – Propunere de lege ferenda
Propunerea mea vizeaza doua aspecte importante în legatura cu buna functionare a recursului în interesul legii (RIL). Mai exact, pentru a da eficienta maxima acestui mecanism principal de unificare a jurisprudentei divergente din România, consider ca se impun urmatoarele modificari legislative:
1) Dispozitiile art. 514 din Noul Cod de procedura civila (NCPC) ar trebui completate în sensul ca si justitiabilii au calitate procesuala activa în privinta exercitarii RIL-urilor.
Precizez ca, actualmente, art. 514 NCPC prevede numai obligatia cîtorva autoritati publice de a sesiza Înalta Curte de Casatie si Justitie (ÎCCJ) pe aceasta tema, citez: ”Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au îndatorirea [sublin. HIF] sa ceara Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.”
Evident, în întelepciunea sa, legiuitorul nu a reglementat si sanctiunea aplicabila în cazul nerespectarii acestei îndatoriri de catre oficialitatile enumerate limitativ la art. 514 NCPC, ceea ce permite savîrsirea nestingherita de abuzuri din partea celor obligati sa stopeze practica neunitara a instantelor judecatoresti.
Spre exemplu, subsemnatul a sesizat simultan, înca din septembrie 2012, ÎCCJ, Avocatul Poporului si Ministerul Public în legatura cu necesitatea initierii unui RIL în materia actualizarii pensiilor cu rata inflatiei si rata dobînzii legale – pentru detalii, aici. (În paranteza fie spus, sintagma „Ministerul Public” este total inadecvata, deoarece sugereaza, pe de-o parte, ca procurorii ar fi organizati într-un minister distinct din cadrul guvernului, iar pe de-alta parte, ca acest ”Minister Public” ar fi singurul minister ce se adreseaza publicului, celelalte fiind secrete sau private?!). Ulterior, am trimis acelasi memoriu si la Ministerul Justitiei (MJ), si la Curtea de Apel Alba Iulia (CAAI), unde am constatat initial existenta unei jurisprudente contradictorii. Tin sa subliniez ca nici macar una dintre autoritatile înstiintate de mine nu a luat vreo masura concreta si utila pentru a declansa RIL-ul solicitat. Ba dimpotriva, unii actori publici au mimat ca lucreaza (Avocatul Poporului, MJ si ÎCCJ), iar altii au ignorat pur si simplu memoriul subsemnatului (CAAI si Parchetul General)!
Ignoranta Procurorului General si refuzul Avocatului Poporului de a declansa RIL-ul susmentionat mi se par foarte interesante (ca sa nu spun ipocrite ori suspecte), avînd în vedere ca actuala guvernare USL-ista s-a fudulit expres în programul sau de guvernare (v. aici) cu unele angajamente concrete în privinta unificarii jurisprudentei, citez de la pagina 91: „Transformarea ÎCCJ într-o instanta de casatie cu rol principal în uniformizarea jurisprudentei si crearea de mecanisme judiciare de unificare a practicii judiciare”, respectiv „Cresterea transparentei actului de justitie prin publicarea pe internet a hotarârilor judecatoresti, cu protejarea datelor cu caracter personal ale partilor”… Inutil sa mentionez ca programul Jurindex este, practic, mort, nemaifiind publicate aici hotarîrile judecatoresti pronuntate dupa anul 2010, iar portalul instantelor de judecata a devenit chiar mai greu accesibil decît în guvernarea portocalie, în unele zile fiind totalmente blocat.
În aceste conditii, eu propun ca art. 514 NCPC sa fie completat cu un alineat 2, care sa reglementeze explicit dreptul oricarui cetatean implicat într-un litigiu de a sesiza ÎCCJ daca a constatat o practica judiciara neunitara, fie direct prin cerere adresata ÎCCJ, fie indirect prin ridicarea unei exceptii de unificare a jurisprudentei în cadrul unui litigiu pendinte, urmînd ca instanta de judecata sa sesizeze ÎCCJ printr-o încheiere de sedinta, similar cu procedura de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate, care este mai flexibila decît procedura greoaie reglementata de art. 520 NCPC.
În felul acesta, ar fi create niste avantaje evidente atît în folosul justitiabilului, în particular, cît si în folosul justitiei, în general, anume: RIL-ul ar fi solutionat cu mai multa celeritate, întrucît ar fi evitati intermediarii si orgoliile acestora de natura juridica sau politica, iar justitiabilii ar beneficia cu adevarat de o justitie „unica, impartiala si egala pentru toti”, asa cum prevede art. 124 alin. (2) din Constitutie. Florin-Iulian Hrib
Citeste mai departe pe juridice.ro
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!