Ghidul de informare obligatorie recomandat de Consiliul de Mediere incalca principiul autodeterminarii partilor
Interpretarea legii privind procedura informarii obligatorii despre avantajele medierii, procedura prevazuta in Legea 192/2006, cu modificarile ulterioare, a dat nastere la numeroase confuzii, cea mai paguboasa dintre acestea fiind Ghidul Consiliului de Mediere de aplicare a legii din 26 ianuarie 2013, prin care recomanda mediatorilor o anumita procedura si anume:
a- eliberarea certificatului de informare in cazul in care se prezinta ambele parti aflate in conflict,
b- eliberarea unui proces-verbal, care constata lipsa unei parti la informarea cu privire la avantajele medierii, numai dupa ce mediatorul a convocat, citez „la solicitarea partii prezente in baza unui contract”, si celalata parte.
Paul Aghinita, mediator
Ce a uitat insa sa prevada acest ghid este subiectul propus aici si anume, procedura informarii obligatorii in lipsa solicitarii partii prezente de a invita si cealalta parte, adica refuzul viitorului justitiabil de a urma (dupa informarea facuta de mediator) calea medierii.
Ori, ne punem intrebarea, ce facem in situatia asta?
Practica a aratat ca mediatorii au respectat acest ghid, ca CdM isi mentine pozitia si ca in final, aceasta interpretare subiectiva a legii in interesul unei categorii profesionale, s-a intors ca un bumerang tot impotriva acesteia prin modificarile aduse de legea 214/ 2013, modificari prin care apar in legea medierii si alte categorii profesionale, juridice de data asta, ce pot face informarea obligatorie cu privirea la avantajele medieri si se elibereaza o dovada in acest sens.
Noi, mediatorii, cei care fac acesta profesie, suntem tinuti in profesarea acesteia (sub eventuala sanctiune disciplinara) de interpretarea neoficiala a Consiliul de Mediere care este un organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, care reglementeaza si organizeaza profesia de mediator.
Interpretarea dreptului este o operatiune logico-rationala prin care se cauta lamurirea intelesului exact si complet al dispozitiilor normative.
O interpretarea oficiala este interpretarea facuta de organul legislativ ( puterea legislativa, executiva sau judecatoreasca), iar interpretarea neoficiala este interpretarea ce se da legii de catre doctrina, facuta de persoane nepurtatoare a unei parti din puterea de stat.
In continuare voi incerca o interpretare neoficiala a legii, un punct de vedere personal cu privire la aplicare prevederilor legale legate de informarea obligatorie despre avantajele medierii.
Sediul materiei: legea 192/ 2006 actualizata, respectiv urmatoarele articole;
Art 2^1
„Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente, în vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor în materie civila, de familie, în materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de lege.
(1.1) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza în scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se întocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.
(1.2) Instanta va respinge cererea de chemare în judecata ca inadmisibila în caz de neîndeplinire de catre reclamant a obliga1tiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecata, sau dupa declansarea procesului pâna la termenul dat de instanta în acest scop, pentru litigiile în materiile prevazute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) – f).
…..
Art 43
(1) Partile aflate în conflict se pot prezenta împreuna la mediator. În cazul în care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, în vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului. Partea solicitanta va furniza mediatorului datele necesare contactarii celeilalte parti.
(2) În cazul imposibilitatii de prezentare a vreuneia dintre partile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o noua data în vederea informarii si acceptarii medierii. În cazul acceptarii medierii, partile în disputa si mediatorul vor semna contractul de mediere.
(2^1) În procesele si cererile în materie civila si comerciala, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, partile pot încerca solutionarea litigiului prin mediere.
Daca una dintre parti refuza, în scris, în mod explicit, medierea ori nu raspunde invitatiei mentionate la alin. (1) ori nu se prezinta de doua ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata.
Interpretarea gramaticala a acesteia ne arata ca:
1-Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. (art 2)
2- Partile aflate in conflict se pot adresa mediatorului …(art 43)
3- În cazul în care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa
4- Instanta va respinge cererea de chemare în judecata ca inadmisibila în caz de neîndeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea
5-Daca una dintre parti refuza (…)
adica;
1-Dovada informarii se face prin certificat de informare
2- Prezenta ambelor parti este facultativa (data de verbul a putea)
3- Invitarea celeilate parti se face la cerere
4- Obligatia apartine numai reclamantului, pentru admiterea in cererii in instanta
5- Conjunctia daca introduce o propozitie conditionala, respectiv „in caz ca, presupunand ca”
Mergand pe interpretarea logica putem deduce urmatoarele:
–Obligatia de a se informa cu privire la avantajele medierii apartine numai reclamantului care urmeaza sa se adreseze instantei. Acesta va primi dovada participarii la sedinta de informare, numita „certificat de informare”. Aceasta este norma imperativa sub sanctiune.
–Ambele parti, impreuna sau separat ( in intelesul de parti aflate intr-un conflict), nu sunt obligate sa participe la sedinta de informare, caz in care conf. art 2 1^1, teza 2 se elibereaza un proces verbal ; „ Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza în scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se întocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.” (conditia ramanand „cererea partii solicitante”)
Avem, asadar, 2 documente; unul prin care se certifica informarea, numit in lege „certificat de informare”, si un altul care atesta lipsa unei parti, care se consemneaza printr-un asa numit „proces-verbal”.
O regula de interpretare logica spune ca „unde legea nu distinge nici interpretul nu are voie sa o faca (ubi lex non dististinguit, nec nos distinguere debemus)”. Ori, interpretarea data de CdM si urmata de mediatori, conform careia mediatorul nu poate elibera dovada sedintei de informare decat sub conditia invitarii si celeilalte parti, nu se sustine, intrucat lege nu distinge.
O a treia si nu cea din urma interpretare, este interpretarea sistematica, prin care norma supusa interpretarii este raportata la actul normativ in care este cuprinsa si a raportului fata de principiile acesteia.
Ori, norma respectiva trebuie interpretata cu buna-credinta in sensul si spiritul legii. Avem o lege a medierii si niste principii ale acesteia, iar unul dintre principii este principiul autodeterminarii partilor.
Incalcand acest principiul deja nu mai putem vorbi de o mediere. Sa intelegem, asa cum si legiutorul a facut in preambulul OUG 90/ 2012 pentru modificarea si completarea L192/ 2006, ca obligarea reclamantului, inainte de a se adresa justitiei, la informarea privind avantajele medierii „vizeaza un interes public si constituie o situatie extraordinara” si ca nu puteam bloca acest proces, al justitiei, prin interpretari subiective sau gresite ale legii.
Accesul in justitie este liber si o masura exceptionala trebuie inteleasa ca atare, iar purtarea cetatenilor pe drumuri in contra vointei lor nu face decat sa ingradeasca accesul cetateanului la justitie si sa arunce o umbra negativa activitatii mediatorilor.
Paul Aghinita, mediator
Acest articol reprezinta opinia personala exclusiva a autorului. MediereNet.ro nu îsi asuma reponsabilitatea pentru continutul acestui articol.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!