O avocata face destainuiri: Oficiile se dau pe spagi
Avocata din oficiu cu care am vorbit ieri m-a rugat sa nu public destainuirea „off the record” pe care tocmai am facut-o in titlu. Dar, ca jurnalist, nu faci promisiuni pe care nu ti le poti tine. E o tactica indicata si in viata amoroasa. Revenind la subiect: mi-am promis mie insumi ca o sa fiu corect, si fata de ea, si fata de mine, si fata de Adevar. Asta inseamna ca nu ii voi dezvalui identitatea, insa un asemenea subiect, o asemenea demascare a „justitiei” nu puteau fi trecute cu vederea. Vorba lui George Costanza („The Comeback”), nu poti sa ai un asemenea titlu si sa nu-l folosesti.
Ce se petrece in justitia romaneasca e un fel de secretul lui Polichinelle. Toata lumea vorbeste pe la colturi, dar nimeni n-are curajul sa o spuna in fata unei camere sau a unui reportofon, pentru ca ar fi sinucidere profesionala. Cat despre capetenii, ele raspund doar in fata Marii Adunari Nationale.
Adevarul pretinde curaj. Poate ca majoritatea avocatilor nu il au, insa ca jurnalist neaservit, il ai in ADN si ti-l asumi.
Mai jos, varianta „cuminte”, safe for work, care nu deranjeaza pe nimeni, a interviului.
PS: somn usor diseara (celor care stiu „cum sta treaba”, dar le e frica sa iasa in fata).
Avocatura.com: De cati ani practicati aceasta profesie?
Avocat: Din `97. In `96 am intrat in Barou si in `97 am inceput sa profesez. Un an si jumatate, doi ani, cam asa, se facea stagiatura. Dupa un an si jumatate mi-am dat definitivatul, iar in anul de stagiatura, ori lucrezi cu maestrul, indrumatorul profesional, ori o iei pe cont propriu. Si, pe cont propriu, poti sa faci angajamente, deci la pret de piata, sau poti sa faci oficii. Si gasind oficiile, iar angajamentele fiind mai putine…
Nu neaparat mai putine, dar m-am abtinut sa ma avant de la inceput in angajamente, pentru ca sunt probleme complexe si omul vrea sa-i faci de nota 10. Si am zis ca n-are sens sa ma bag in asa ceva. In al doilea rand, am zis ca dau la magistrati. M-am inscris, am dat, nu am luat… Dar nu am regretat cum au iesit lucrurile.
Avocatura.com: Vorbiti-mi despre dificultatile vietii de avocat din oficiu. Discutam cu o colega avocata care deplangea faptul ca munciti o zi intreaga pe o suma derizorie.
Eu nu resimt foarte mult aceste dificultati. Daca tratezi oficiul cu seriozitate, judecatorul poate sa iti mareasca onorariul. Are dreptul sa iti mareasca onorariul. La FNI am luat 10 milioane. Mi-a dat judecatorul 10 milioane. Si trebuia 400, 4 milioane.
Avocatura.com: Pe cine reprezentati, si in ce procese?
In oficiu sau asa? Ce sa spun, de la borfasi, de la cei obisnuiti, pana la cei de sus…
Avocatura.com: Va loviti de ideea preconceputa ca un avocat din oficiu este mai slab pregatit ca unul angajat?
Da, dar cand cineva face astfel de afirmatii, mai ales dintre inculpati, dintre cei pe care ii asistam, ma ambitionez si le arat ce stiu, ce pregatire am. Cand am auzit la un proces: „Domnule presedinte, stiti ce aparare face un avocat din oficiu”… mi s-a urcat sangele la cap!
Avocatura.com: Ce ne puteti spune despre onorariile primite? Stiu ca sunt mici, ca era vorba sa creasca dar ca s-a pretextat ca este criza. Ce face UNBR?
Au crescut, au crescut. Le-au crescut ai nostri, a negociat domnul presedinte al UNBR-ului, Florea, cu ministrul de la vremea respectiva. Pe mine nu ma nemultumesc onorariile. Daca imi fac treaba de nota 10, acestea imi sunt si marite, cum spuneam. Deci nu am probleme.
Avocatura.com: Se poate spune ca sunteti intr-un con de umbra, ca avocat din oficiu?
In niciun caz!
Avocatura.com: Cum stati cu timpul?
Destul de bine. La sfarsit de saptamana ma mai duc pe la mine la tara si facem treaba acolo. E un debuseu bun, pe care-l recomand si avocatilor mai tineri.
Avocatura.com: Discutam zilele trecute cu Doru Viorel Ursu si dumnealui infiera felul cum sunt tratati avocatii, lipsa de respect fata de acestia din partea celorlalti actori din sistemul juridic. O resimtiti?
Dumnealui a fost si ministru… Acuma poate nu toti grefierii si arhivarii stiu ca a fost! (rade) Nu…
Avocatura.com: Vorbeati de inceputurile dvs. in avocatura. Cat de greu este sa razbesti in bransa?
Nu mi s-a parut greu. Poate primele zile… Prima si a doua luna au fost cele mai grele. Dar inveti si te obisnuiesti. Am invatat ce trebuie sa spun… La speta asta spui asta, la Penal spui asta, la Civil spui asta… E un intreg proces de invatare.
Avocatura.com: Cum va impacati cu stereotipuri precum „avocatii sunt lacomi”?
Nu stiu, eu am pret de stat! Foarte putin. Ti-am spus, am vrut sa fac magistratura… E-adevarat, am fost singura la parinti, n-am avut nevoie de bani… Dar poate colegii care au familii mai mari si au nevoie de bani trebuie sa-si asigure niste venituri mai consistente.
Avocatura.com: Un gand de final pentru profesionistii din avocatura, dar si pentru publicul care ne citeste?
Primii, sa isi faca treaba ca lumea. Iar pentru publicul larg, sa ne trateze cum trebuie! Ca e o munca, e o munca! Trebuie sa dai replica judecatorului, trebuie sa dai replica procurorului, trebuie sa dai replica partii adverse… Iar la prima vedere pare usor, dar nu este deloc asa. avocatura.com
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!