Motivarea Curtii Constitutionale cu privire la neconstitutionalitatea ordonantei de urgenta privind Codul insolventei
Ordonanta de urgenta privind Codul insolventei este neconstitutionala, deoarece dispozitiile sale sunt neclare, creeaza confuzii, sunt lipsite de previzibilitate, iar suspendarea licentei audiovizuale afecteaza direct dreptul de proprietate si libertatea economica ale debitorilor vizati si indirect dreptul cetatenilor la informatie si la libera exprimare, se arata în motivarea Curtii Constitutionale a României (CCR), data publicitatii miercuri.
Principala critica se refera la dispozitiile art. 81 alin.(3), care se refera la instituirea unei sanctiuni si anume suspendarea licentei audiovizuale ca urmare a deschiderii procedurii insolventei si pâna la data confirmarii planului de reorganizare.
Ordonanta de urgenta face trimitere la Legea audiovizualului nr. 504/2002, atunci când mentioneaza suspendarea licentei audiovizuale, însa judecatorii constitutionali arata ca în respectiva lege nu exista institutia juridica a suspendarii licentei audiovizuale.
„Este posibil ca legiuitorul delegat sa se fi referit la definitia licentei audiovizuale, astfel cum apare ea în art.1 pct. 30 din Legea nr.504/2002 a audiovizualului, dar, în acest caz, formularea este lipsita de claritate si de natura a crea confuzii”, se arata în motivare.
Curtea sustine ca dispozitiile art. 81 sunt lipsite si de previzibilitate.
Astfel, „instituirea sanctiunii suspendarii licentei audiovizuale intervine, potrivit ordonantei de urgenta, ca simplu efect al deschiderii procedurii insolventei, cu începere de la data primirii comunicarii de catre Consiliul National al Audiovizualului. Cu alte cuvinte, aceasta institutie autonoma este obligata sa pronunte suspendarea licentei, fara a exista vreo alta circumstantiere legala”.
Ordonanta de urgenta nu fixeaza un termen în care CNA trebuie sa se pronunte si nici nu indica acele criterii pe baza carora Consiliul sa acorde dreptul de a difuza un serviciu de programe, lasând, probabil, la latitudinea acestei institutii instituirea unor norme cu privire la procedura de urmat.
Judecatorii considera ca o sanctiune atât de importanta, cum este aceea a suspendarii licentei audiovizuale, cu profunde implicatii în ceea ce priveste situatia economica a persoanei juridice aflate în insolventa, precum si cu consecinte indirecte, dar cuantificabile, în ceea ce priveste dreptul la informatie si libertatea de exprimare, nu poate fi reglementata la nivel de baza prin acte cu caracter normativ ale CNA.
Mai mult, dispozitiile art. 348 alin.(2) din OUG, care prevad aplicarea imediata a acestor dispozitii si pentru procedurile de insolventa aflate în derulare la data intrarii sale în vigoare (cu exceptia celor prevazute de art.183-203) si, implicit, pentru situatia descrisa de art.81 alin.(3), lipsesc norma legala de previzibilitate.
„Pentru a fi respectata de destinatarii sai, legea trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte de claritate si previzibilitate, astfel încât acesti destinatari sa îsi poata adapta în mod corespunzator conduita”, este o alta concluzie a judecatorilor constitutionali.
„Prin urmare, dispozitiile criticate contravin art. 1 alin.(5) din Constitutie, iar lipsa de claritate si de previzibilitate a actului normativ afecteaza în mod direct dreptul la informatie prevazut de art.31 din Constitutie si libertatea de exprimare prevazuta de art.30 din Constitutie, care sunt în egala masura încalcate”, se mai arata în motivare.
O alta concluzie a CCR este ca aceasta OUG afecteaza direct dreptul de proprietate si libertatea economica ale debitorilor vizati de ipoteza textului de lege si indirect dreptul cetatenilor la informatie si la libera exprimare.
Afectarea directa se realizeaza prin simplul fapt al suspendarii licentei audiovizuale.
În aceasta ipoteza, ca urmare a restrictionarii difuzarii programelor, debitorul aflat sub incidenta Legii nr.504/2002 va asista la rezilierea contractelor de publicitate care, în majoritatea cazurilor, reprezinta principala sursa de venituri.
Astfel, desi OUG îsi propune, atunci când este posibil, acordarea sansei de redresare a debitorului, efectele sunt contrare, ducând la declansarea rapida a procedurii falimentului.
Afectarea indirecta se realizeaza prin faptul ca cetatenii care beneficiau de activitatea debitorului aflat sub incidenta Legii nr. 504/2002 nu o mai pot face în conditiile în care debitorul se afla sub incidenta prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002, ca urmare a deschiderii procedurii si pâna la data confirmarii planului de reorganizare.
O alta critica se refera la faptul ca OUG nu respecta normele de tehnica legislativa, „determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii”.
În consecinta, CCR a decis pe 29 octombrie 2013 ca OUG nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa este neconstitutionala.(AS-autor: Eusebi Manolache, editor: Mihai Simionescu), agerpres.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!