Domenii de aplicabilitate ale medierii
Medierea este mai putin stresanta si costisitoare decât abordarea caii litigioase, cale traditionala de solutionare a conflictelor în societatea româneasca. Bazându-se pe principiul „ win-win ”, medierea nu transforma niciuna dintre parti în învins sau învingator, toti cei implicati având doar de câstigat din mediere.
Medierea în special si ADR-ul în general, ofera justitiabilului posibilitatea de a renunta la alternativa judecatii, acesta alegând benevol modalitatea mult mai rapida si mai eleganta de a-si rezolva problema, lucru ce duce firesc la degrevarea instantelor de cauze si la îmbunatatirea calitatii actului de justitie. Medierea sau oricare alta forma alternativa de solutionare, sunt raspunsuri necesare la problemele societatii moderne. Cei care au apelat odata la metodele ADR, într-un procent covârsitor, sunt dispusi sa mai apeleze si în viitor. Pornind de la aceste certitudini putem spera ca ADR-ul romanesc (in principal medierea) va fi un proiect încununat de succes. Asa cum este peste tot în lume
Într-o societate în care relatiile personale si profesionale se desfasoara contra cronometru, aparitia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie sa renunte la stabilirea unui învins si a unui învingator. Solutiile gasite trebuie sa se bazeze pe principiul contrabalansarii intereselor partilor implicate, iar medierea este una dintre solutiile care genereaza optiuni pentru o situatie mutual avantajoasa.
Din cauza ritmului alert al modului de interactiune, persoanele nu pot detine întotdeauna controlul asupra procesului de relationare si de cele mai multe ori exista riscul aparitiei unor situatii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele asteptate. Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câstigurilor si a pierderilor trebuie sa depaseasca bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca si metoda de rezolvare alternativa a disputelor ofera posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terte, neutre si impartiale care traseaza liniile generale, în încercarea de a se identifica o solutie. Mediatorul, ca si facilitator al discutiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele partilor astfel încât sa încurajeze conturarea unui acord între cei implicati.
Caracteristicile economice si sociale din România nu sunt total diferite fata de modelele din restul tarilor europene. Ca si în celelalte tari comunitare, necesitatea îndreptarii atentiei spre metodele alternative de solutionare a diferendelor este efectul dorintei de a renunta la clasicul interminabil si costisitor proces în fata unei instante de judecata. Astfel, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, aduce în prim plan competenta unui mediator de a facilita rezolvarea conflictelor din domeniul civil, penal, comercial, dreptul familiei, protectiei consumatorului, observându-se tendinta legislatorului de a nu limita posibilitatea persoanelor de a recurge la diferite instrumente de comunicare pentru rezolvarea unui conflict. De asemenea, pot face obiectul unei medieri si conflictele izbucnite în scoli, între profesori si elevi sau între profesori si parinti, între organizatii si societati, între angajati si angajatori, sau între angajatii de la diferite niveluri ierarhice, în trafic si în orice alte locuri publice.
În domeniul familial, Parlamentul Europei recomanda medierea pentru ca prezinta avantajul promovarii modurilor de reglementare amiabila si reduce costurilor financiare si sociale ale separarii sau divortului, atât pentru familii, cat si pentru stat si societate. Scopul medierii, uneori propusa chiar de catre instantele de judecata, este de a se ajunge la o concluzie convenabila pentru ambele parti, fara a se pune în discutie vina sau responsabilitatea. Acordul obtinut trebuie sa contribuie la o atmosfera pasnica si o ameliorare durabila a relatiilor între parteneri. Medierea familiala este un dialog prin care cuplurile încearca sa schiteze împreuna un plan în ceea ce priveste viitorul lor si al copiilor. Desi nu are caracteristicile unor consultatii terapeutice sau juridice, se doreste o restabilire a comunicarii eficiente între parti, prin care acestea aleg sa-si înfrunte si sa-si clarifice neîntelegerile. Egalitatea sexelor trebuie sa fie garantata în medierea familiala la fel ca si în sistemele de justitie familiala.
În domeniul penal, Consiliul Europei recunoaste interesul legitim al victimelor de a avea un cuvânt de spus în rezolvarea consecintelor victimizarii lor, de a comunica cu infractorul si de a obtine scuze si compensatii. De asemenea recunoaste necesitatea de a promova participarea personala activa a victimei, a infractorului si a altor persoane care pot fi afectate precum si necesitatea implicarii comunitatii în procedurile penale. Din perspectiva justitiei restaurative, îndeplinirea actului de justitie nu trebuie sa se limiteze la stabilirea vinovatiei si impunerea unei pedepse, ci trebuie privita ca o restaurare emotionala, relationala si materiala a triadei victima – infractor – comunitate. Aparând ca o componenta a procesului penal, medierea se poate transforma într-o alternativa a acestuia. În situatia în care, potrivit legii, împacarea partilor sau retragerea plângerii prealabile înlatura raspunderea penala, medierea poate fi aleasa ca mijloc de gasire a unei solutii convenabila ambelor parti. Prin împacarea partilor sau retragerea plângerii prealabile, partea vatamata renunta la dreptul legal de a se adresa organelor de cercetare penala sau instantei de judecata, dar îi revine si un rol mult mai activ comparativ cu procedura în fata instantelor. Pe de alta parte, implicatiile juridice sunt deosebit de importante datorita faptului ca prin încheierea acordului de împacare în cazul infractiunilor usoare se înceteaza urmarirea penala si infractiunea comisa nu mai figureaza ca antecedent penal. Prin dialogul dintre victima si infractor, prin intermediul unei terte persoane, care are rolul de a asista partile în încercarea lor de a se împaca, se doreste repararea daunele morale sau materiale. Rezultatele procesului de mediere se pot concretiza în reducerea numarului de persoane detinute.
În domeniul mediului de afaceri, medierea se poate transforma într-o oportunitate pentru reprezentantii societatilor comerciale acestia putându-si sa-si clarifice unele clauze în ceea ce priveste executarea sau rezilierea contractelor. Medierea poate ajuta la solutionarea conflictelor între angajati sau între diferitele compartimente ale societatii si chiar la solutionarea diferendelor aparute între o societate comerciala si clientii acesteia. Pentru ca partile sa poata recurge la mediere, în orice contract comercial este posibila inserarea unei clauze potrivit careia, în situatia aparitiei unor diferende, se va încerca rezolvarea conflictului prin mediere. În domeniul afacerilor avantajele medierii au un caracter si mai pronuntat, prin prisma faptului ca societatilor le este asigurata confidentialitatea, conflictele neputându-le afecta imaginea si fiind astfel diminuate efectele negative asupra afacerii. Mai mult, medierea – ca si negociere pentru crearea unei situatii acceptate de diferitii parteneri de afaceri, poate constitui o premisa a conservarii si întaririi relatiilor existente.
La nivelul institutiilor de învatamânt conflictele degenereaza în adevarate situatii de criza. Intentionând sa asigure promovarea relatiilor de colaborare dintre elevi, profesori si parinti, rezultatele procesului de „Peer Mediation” sunt vizibile în gradul ridicat de frecventare a orelor si în nivelul scazut al problemelor disciplinare. Pentru elevi reprezinta chiar un exercitiu de asumare a responsabilitatilor acestia întelegând avantajele comunicarii bidirectionale si învatând sa întrevada posibile rezolvari. Mai mult, procedeul de mediere înseamna orientarea lor spre rezolvarea propriilor probleme. Premisa ca mediatorii sunt chiar elevii si nu profesorii permite sistemului de învatamânt sa reduca metodele de comunicare pe verticala în care profesorii sunt pe un nivel ierarhic superior. Acest tip de mediere încurajeaza pastrarea relatiilor de colegialitate. Pe de alta parte, procedura medierii are avantajul ca poate prelua o problema în faza incipienta, partile putând evita ajungerea la o criza a relatiei dintre ele.
Iar acestea nu sunt singurele domenii de aplicabilitate ale medierii. Medierea culturala, de exemplu, este un proces care urmareste restabilirea legaturilor între societate si cultura, între arta si public, între cultura si populatii. Rolul medierii este de crea conditiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturala reprezinta punerea în scena a triadei formata din public, opera si mediator. Pe aceleasi considerente se desfasoara si medierea politica, mai ales în crizele interne, în care dezbaterea parlamentara si votul reprezinta medierea politica a legii astfel încât legea obtinuta sa fie cât mai apropiata de toate sistemele doctrinare parlamentare.
Pe lânga implicatiile juridice pe care le are medierea prin degrevarea instantelor mult prea solicitate, implicatiile civile sunt deosebit de importante. În cadrul medierii are loc o implicare efectiva a societatii civile în procesul de justitie. Mai mult, medierea este o forma de educatie sociala datorita ideii ca oamenii ajung sa se înteleaga direct. Nu se poate nega nici faptul ca medierea poate duce la adoptarea unei solutii inovatoare pentru conflicte ce sunt adesea foarte delicate si poate conferi rezolvari creative dincolo de competenta instantelor. Zeno Sustac, medierea.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!