Ce este Medierea?
Medierea este un concept nou pentru publicul romanesc fiind preluat ca un model viabil de solutionare a conflictelor, din legislatia altor state cu experienta incontestabila în domeniu.
Din acest motiv, întelegerea rolului medierii si cunoasterea procedurii în sine, constituie o prioritate pentru obtinerea unor rezultate satisfacatoare prin aplicarea medierii pe scara larga.
Medierea nu se adreseaza unor categorii sociale privilegiate sau unor structuri elitiste ci este un instrument util aflat la dispozitia oricarei persoane care doreste sa stinga un litigiu sau sa previna aparitia lui. Nu este o solutie miraculoasa de împacare ci un proces elaborat, în care rolul principal îl au partile aflate în conflict.
Rolul prezentei lucrari este de a familiariza publicul român cu procedura medierii dar în acelasi timp si de a se adresa unor specialisti ai diverselor domenii în scopul furnizarii unor instrumente utile de aplicare si aprofundare a institutiei.
Medierea nu este o procedura greoaie sau inaccesibila justitiabilului sau potentialului justitiabil, nu este împovaratoare financiar, nu abuzeaza de timpul alocat si ofera satisfactii concrete partilor implicate, cu atât mai mult cu cât solutia le apartine în integralitate.
Medierea reprezinta starea de normalitate în timp ce recurgerea la instanta de judecata trebuie privita ca pe o optiune extrema si nu ca pe o prima solutie.
Medierea se poate transforma într-o oportunitate pentru partile aflate în conflict, o oportunitate prin care toate partile implicate au doar de câstigat.
Prima definitie a termenului de mediere în sensul de „interventie umana între doua persoane” a fost data de Dictionarul Universal francez de la 1690 si ulterior Dictionarul Enciclopedic Francez de la 1694.
Din punct de vedere etimologic termenul de mediere provine din latinescul ,,mediare” si se poate traduce prin „mijlocire”, „intermediere”. Cuvântul mediere este definit de DEX ca fiind o actiune de mijlocire sau de intermediere, mijlocirea unei întelegeri între doua sau mai multe parti adverse, interventia în calitate de intermediar pentru a înlesni, actiunea de a pune la cale, contribuind la realizare.
Societatea umana a încercat de-a lungul sa creeze metode inovative de solutionare a conflictelor, altele decât cele uzuale, întrucât acestea din urma si-au dovedit limitele. În acest context, a luat nastere medierea, în mod firesc, ca o reactie la ineficacitatea celor deja existente. Medierea, folosita din cele mai vechi timpuri de fenicienii, grecii si romanii a evoluat împreuna cu societatea perfectionându-se continuu.
Într-o societate în care relatiile personale si profesionale se desfasoara contra cronometru, aparitia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie sa renunte la stabilirea unui învins si a unui învingator. Solutiile gasite trebuie sa se bazeze pe principiul contrabalansarii intereselor partilor implicate, iar medierea este una dintre solutiile care genereaza optiuni pentru o situatie mutual avantajoasa.
Din cauza ritmului alert al modului de interactiune, persoanele nu pot detine întotdeauna controlul asupra procesului de relationare si de cele mai multe ori exista riscul aparitiei unor situatii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele asteptate.
Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câstigurilor si a pierderilor trebuie sa depaseasca bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca si metoda de rezolvare alternativa a disputelor ofera posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terte, neutre si impartiale care traseaza liniile generale, în încercarea de a se identifica o solutie.
Mediatorul, ca si facilitator al discutiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele partilor astfel încât sa încurajeze conturarea unui acord între cei implicati.
Medierea si profesia de mediator au fost reglementate în România prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu-se de la ideea ca medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reforma în justitie, fiind o prioritate în cadrul Planului de actiune pentru implementarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar 2005-2007. Prin adoptarea legii s-a urmarit reducerea volumului de activitate a instantelor si în consecinta degrevarea acestora de cât mai multe cauze, încercându-se cresterea calitatii actului de justitie prin satisfacerea intereselor partilor.
Medierea este un proces elaborat în care partile aflate în conflict au ocazia sa-si exprime dorintele, nevoile, aspiratiile, asteptarile si interesele, ajutând totodata la reflectia individului si a grupului, în scopul luarii deciziei cele mai satisfacatoare pentru ele însele.
La întrebarea „Ce este medierea?” ne raspunde chiar articolul 1 din Legea 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator din România care prevede ca:
„(1) Medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate, având liberul consimtamânt al partilor.
(2) Medierea se bazeaza pe încrederea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.”
O alta definitie a medierii o extragem din articolul 2 alineatul 1 din legea numarul 134 din 14 mai 2007, lege cu privire la mediere din Republica Moldova si anume ca ,,Medierea reprezinta o modalitate alternativa de solutionare a conflictului dintre parti pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane”. Articolul 2 din cadrul aceleiasi legi precizeaza si conditiile în care aceasta se realizeaza: ,,Medierea se bazeaza pe încrederea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le acorde asistenta în solutionarea conflictului prin obtinerea unei solutii reciproc acceptabile, eficiente si durabile”.
Putem trage astfel concluzia ca medierea are urmatoarele caracteristici:
– este o modalitate alternativa de rezolvare a conflictelor;
– este o procedura voluntara si confidentiala (benevola);
– implica interventia unei terte persoane neutre, impartiale si fara putere de decizie – mediatorul, dar care este apta sa faciliteze negocierea dintre parti,
– mediatorul faciliteaza comunicarea între parti, generarea de optiuni în scopul rezolvarii conflictului;
– mediatorul ajuta partile sa gaseasca o solutie reciproc acceptata.
– Solutia apartine partilor
Tinând cont de toate aceste caracteristici putem defini medierea ca fiind o procedura voluntara si o modalitate alternativa de rezolvare a conflictelor, cu ajutorul unei terte persoane, neutre si impartiale, fara putere de decizie – mediatorul, care este calificata sa asiste partile sa negocieze, facilitând comunicarea dintre ele si ajutându-le sa ajunga la o întelegere unanim acceptata, eficienta si durabila, în conditii de confidentialitate.
Termenul de mediere îl regasim inclusiv în constitutia României din 1990 în articolul 80 alin. 2, referitor la puterile Presedintelui României care exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.
Medierea împuterniceste partile implicate de a decide singure cum conflictul trebuie sa fie solutionat. Solutionarea conflictelor prin intermediul medierii aduce schimbari pozitive în dezvoltarea personala precum si în comunicarea si întelegerea reciproca a persoanelor participante la conflict. Aceasta conduce la schimbarea si întarirea bunelor relatii dintre oameni în general, atâta timp cât medierea are ca scop si educarea societatii ca întreg.
Medierea ofera altceva decât instanta de judecata si anume confera puterea partilor de a-si solutiona ele însele neîntelegerile existente si de a preîntâmpina aparitia altor neîntelegeri. Zeno Sustac, medierea.ro
Distribuie
1 comentariu
Salutară!…