Cum se poate vinde legal un software second hand?
Probabil ca prima intrebare fireasca care apare in urma titlului acestui articol este ce inseamna un program pentru calculator sau un software „second hand” si abia apoi cum se poate vinde.
Notiunea de software „second hand” porneste in principal de la un model de business prin care o companie achizitioneaza de la clientul unui producator de software licente de utilizare software care nu mai sunt necesare clientului respectiv, pe care le vinde mai departe catre diversi cumparatori interesati.
Un astfel de model de business a generat o disputa juridica in Germania intre Oracle si o companie denumita UsedSoft GmbH, ce a fost solutionata de catre Curtea Europeana de Justitie („CEJ”) printr-o decizie de importanta majora pentru industrie (Decizia C\u001E128/11 din 3 iulie 2012).
Prin decizia CEJ s-a stabilit ca un utilizator legal de software poate revinde software-ul pe care initial l-a dobandit prin descarcare de pe internet, fara a incalca drepturile de distributie ale autorului/titularului de drepturi, cu obligatia insa de a sterge din propriul computer sau de a face inutilizabila copia programului respectiv.
In esenta, conform deciziei CEJ s-au stabilit urmatoarele:
1. Odata cu prima vanzare a copiei unui program pentru calculator prin descarcare de pe internet pe calculatorul primului dobanditor, se epuizeaza dreptul de distributie prevazut la art. 4 alin. 2 din Directiva 2009/24 a Parlamentului si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protectia juridica a programelor pentru calculator (“Directiva 2009/24”).
Cu alte cuvinte, titularul drepturilor de autor asupra copiei programului respectiv, nu poate interzice dobanditorului legal revanzarea copiei respective catre terti. Acest aspect este valabil si pentru versiunile actualizate sau imbunatatite ale respectivului program, puse la dispozitie ulterior de catre titularul de drepturi.
2. Cu toate acestea, se impune insa o conditie: copia programului de calculator revandut trebuie stearsa din calculatorul dobanditorului initial sau trebuie sa devina inutilizabila in orice alt mod. In caz contrar, se incalca dreptul exclusiv de reproducere a unui program pentru calculator ce apartine titularului dreptului de autor (astfel cum acesta este prevazut la art. 4 alin. 1 lit. (a) din Directiva 2009/24).
O consecinta a acestei conditii este faptul ca, spre exemplu, in cazul in care licenta dobandita de cumparatorul initial vizeaza un numar de utilizatori care depaseste necesitatile acestuia, dobanditorul respectiv nu are dreptul sa fragmenteze licenta respectiva si sa revanda unui tert doar dreptul a utiliza programul respectiv pentru utilizatorii care depasesc necesitatile proprii.
3. De asemenea, CEJ subliniaza faptul ca titularul dreptului de autor asupra unui program pentru calculator, cum este Oracle in cazul respectiv, este indreptatit sa se asigure, prin toate mijloacele tehnice aflate la dispozitia sa, ca in cazul revanzarii unei licente de utilizare de catre dobanditorul initial, copia programului respectiv devine inutilizabila de catre respectivul dobanditor.
Prin aceasta decizie de referinta, se creeaza premisele unei piete secundare de vanzare de software. Din decizia CEJ se mai desprind si o seria de alte aspecte importante care ar trebui sa fie avute în vedere atat de catre furnizorii de software cat si de catre revanzatori:
1. CEJ a pus un mare accent pe faptul ca licentele de utilizare acordate de Oracle nu au fost limitate în timp, si din acest motiv a concluzionat ca a avut loc o “vânzare” a copiei programului. Acest aspect ar putea lasa furnizorilor de software deschisa posibilitatea de a stabili licente de utilizare pe o perioada determinata de timp, prin intermediul unui model de închiriere. Un astfel de model de licentiere ar putea permite acestora sa argumenteze ca nu a avut loc o vanzare efectiva a copiei programului respectiv si, prin urmare, dreptul de distributie nu se epuizeaza in urma acestei vanzari.
2. Teoria epuizarii dreptului de distributie nu se aplica în cazul contractelor de mentenanta sau de furnizare de servicii. Prin urmare, punerea la dispozitie de software in sistem „cloud” ar putea asigura o mai mare protectie juridica dezvoltatorilor de software.
Decizia lasa, de asemenea, o serie de întrebari fara raspuns, dintre care probabil cea mai importanta intrebare se refera conditiile de utilizare care se aplica dobânditorului secundar de software.
La o prima analiza, se poate argumenta ca drepturile de utilizare transferate catre cel de-al doilea utilizator si catre orice alti dobânditori subsecventi se vor circumscrie conditiilor stabilite in licenta de utilizare initiala. Decizia insa nu analizeaza aceste aspecte. Mai mult decât atât, conform deciziei CEJ, orice contracte separate, cum ar fi cele de mentenanta, nu se vor transfera automat odata cu vanzarea secundara.
Ca atare, este putin probabil ca noul dobânditor sa aiba acces la variante actualizate sau imbunatatite ale programului, fara a fi obligat sa intre într-un nou contract de mentenanata cu furnizorul de software. Acest aspect ar putea permite furnizorului de software sa-si structureze conditiile de acordare de mentenanta astfel incat sa incerce sa acopere o parte din pierderea generata de epuizarea dreptului de distributie odata cu prima vanzare. Adriana Nastase, Oana Apopei, Schoenherr & Asociatii, juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!