Stresul – “boala neagra” a secolului XXI cu influente dramatice asupra productivitatii salariatilor
Statisticile europene arata ca 60% din accidentele de munca sunt cauzate de stres. Ritmul alert in care angajatii sunt nevoiti sa lucreze, programul extrem de incarcat, teama de a ramane fara job sau nemultumirile legate de nivelul remuneratiilor lunare sunt doar cativa dintre factorii care contribuie din plin la cresterea riscului de “depresie” in cadrul unei companii. Presiunea continua pusa asupra tot mai multor oameni la locul de munca, rezultat al crizei economice, a transformat stresul in “boala neagra” a secolului XXI cu influente dramatice asupra productivitatii salariatilor. Epuizarea prin munca este noul pericol care ameninta economia mondiala, fiind o consecinta directa a stresului permanent caruia persoanele active profesional sunt obligate sa-i faca fata.
Principala resursa de care dispune o companie, cea umana, este tot mai expusa unei depresii cronice provocate de stresul in care este nevoita sa lucreze. Pentru a evita ca firma sa i se “imbolnaveasca”, un angajator trebuie sa invete sa identifice acele “tratamente” care ii pot salva lucratorul. Tarile dezvoltate ale lumii acorda o tot mai mare atentie acestui fenomen, incercand printr-o serie de prevederi legislative sa combata stresul, dar si alti factori care pot dezechilibra raportul dintre salariat si munca sa. Angajatorii din statele civilizate au inteles ca manifestarile de psihopatologie organizationala, precum epuizarea prin munca (burnout), dependenta acceptata de munca depusa (workolismul), hartuirea profesionala sau sinuciderea prin munca (fenomenul karoshi) sunt adevaratele probleme cu care se confrunta piata muncii in secolul XXI.
Psih. dr. Adrian Tanacli sustine ca stresul, inainte de a fi considerat o problema individuala, este un factor cu profunde consecinte manageriale, o noua maladie a secolului care afecteaza direct sau indirect productivitatea, eficienta si echilibrul oricarei firme. De altfel, ultimul raport dat publicitatii de Chartered Institute of Personnel and Development arata ca oamenii activi se confrunta cu severe probleme de sanatate provocate de presiunile la care sunt supusi din cauza jobului.
Managerul trebuie sa cunoasca puterea de munca a lucratorului
Criza economica a taiat drastic din schemele de personal ale firmelor, ducand la o incarcare excesiva a programului de lucru pentru salariatii ramasi in activitate. Asa s-a ajuns ca suprasolicitarea sa fie cea mai frecventa cauza a stresului. “Nu este vorba numai de cantitatea prea mare de munca, ci de un ansamblu de contrangeri (jobstrein) care ne preseaza continuu, mai ales atunci cand nu sunt elaborate criterii clare de dimensionare a incarcarii pe post care sa echilibreze cerintele cu posibilitatile din pacate limitate ale factorului uman. Un manager trebuie sa stie <cat> este de munca, dar si <cat> poate un lucrator bun sa acopere cu munca lui, pe intervale scurte, dar si pe durate mari de timp. In functie de aceste date trebuie sa stabileasca volumul de activitate al organizatiei. Dezechilibul in plus, dar si in minus conduce sigur la stres. Se adauga presiunea cerintei de performanta, cresterea exigentei fata de munca depusa, cultul performantei transformandu-se in anxietate”, ne-a declarat psih. dr. Tanacli.
De ce se streseaza salariatul?
Exista mai multi factori de stres intr-o firma. Primul, si cel mai cunoscut, este natura sarcinilor de munca, aici fiind incluse cantitatea, calitatea, presiunea timpului, dar si presiunea performantei. Se pot adauga si slaba autonomie a organizatiei, repetitivitatea sarcinilor, inadecvarea personalului la cerintele unui proiect.
Sunt insa si multe cauze de stres pentru un lucrator pe care multi angajatori le ignora, riscand astfel sa piarda controlul asupra activitatii pe care o deruleaza. Este vorba despre schimbarile in organizatie care, fie prin imprevizibilitatea lor, fie prin frecventa crescuta, pot avea consecinte dramatice pentru un business. Nici pierderea controlului sau amenintarile venite din partea unui angajator nu sunt benefice. O astfel de politica de personal este periculoasa, salariatul ajungand sa ia decizii bruste care pot lovi direct in economia unei firme.
De asemenea, frustrarile materiale si simbolice, precum absenta resurselor financiare, sustinerea sociala slaba, imaginea publica instabila sunt alte motive de stres pentru lucrator. La acestea se adauga relatiile interpersonale caracterizate prin exigente mari, agresivitate, conflicte, violente. „Factorii stresori reprezinta doar posibilitati de generare a stresului. Se interpun doua variabile personale, si anume vulnerabilitatea si rezistenta la stres, care permit de multe ori ca factorii stresori sa nu produca efecte. Dificultatile legate de munca desfasurata, supra si sub-sarcina, surmenajul, uzura, suferinta in munca, hartuirea etc. afecteaza persoanele vulnerabile, cele care nu detin mecanisme de rezistenta. Stresul este rezultatul interferentei dintre subiect si mediul in care munceste. Stresul poate actiona latent, persoanele rezistente sa fie afectate la un nivel ridicat de acumulare a efectelor si in modalitati mult mai grave decat persoanele vulnerabile, afectate de factori de mica intensitate. Ceea ce conteaza nu vizeaza insa cresterea gradului de rezistenta, ci cunoasterea prezentei factorilor stresanti urmata de reducerea efectului acestora si chiar eliminarea lor”, explica specialistul.
Cei afectati trag in jos resursele financiare
Un angajator care ignora aceste probleme se poate trezi brusc ca i-a intrat afacerea in „depresie”. Raportul Chartered Institute of Personnel and Development releva ca in acest moment populatia globala este mult mai afectata de stresul cotidian decat de accidentele vasculare, atacurile de inima, cancer sau afectiunile spatelui. Cei mai buni salariati ai unei companii se pot imbolnavi, riscand sa ajunga in inactivitate profesionala pe termen scurt sau lung. Specialistii sunt de parere ca pentru depasirea unui astfel de obstacol oamenii dintr-o organizatie, in special cei cu functii de conducere, trebuie sa deprinda cele mai eficiente metode de contracarare a stresului ocupational. Primul pas catre o astfel de performanta este recunoasterea faptului ca exista o problema in cadrul companiei. Urmeaza identificarea surselor care stau la baza dezechilibrelor, putandu-se apoi trece la indepartarea lor. In strainatate, angajatorii sunt obligati prin lege sa urmareasca nivelul stresului profesional in organizatiile pe care le conduc, sa stabileasca programe si sa adopte masuri de combatere specifica (formare, consiliere, consultanta).
Made in Romania
„Aceste obligatii se inscriu in cerintele stabilite prin legislatia de sanatate si securitate in munca. Din pacate, tara noastra are o asemenea lege, dar aplicarea ei are foarte multe carente. Notiunea de sanatate in munca nu vizeaza evidentierea bolnavilor si a bolilor de care sufera, controlul starii de sanatate nu se face corelat cu particularitatile si specificul locurilor de munca, angajatorii nu sunt interesati in identificarea si eliminarea tuturor factorilor contraproductivi, printre care stresul profesional este cel mai activ”, a afirmat psih. dr. Adrian Tanacli.
In plus, multe dintre companiile din Romania sufera si de un alt sindrom: nepasarea fata de om. Resursa umana este tratata doar ca un bun utilizat pana la epuizare. In momentul in care salariatul devine inutil este „aruncat la cos”. Este ignorat insa consumul financiar pe care un astfel de comportament il provoaca intr-o firma. Un angajat este cea mai buna investitie pe care o companie o poate face in aceasta perioada de criza, iar angajatorul ar trebui sa realizeze ca, atunci cand aplica tratamentul adecvat, investitia se intoace catre el contribuind la cresterea beneficiilor sale.
Angajatul s-a transformat in „masina de lucru”
Problemele provocate de stresul la locul de munca asupra angajatilor au intrat in atentia publica incepand cu anii 60, cand la nivel global si-a facut simtita prezenta fenomenul Kasoshi. „ Moartea prin supramunca” a atras atentia asupra faptului ca trebuie sa existe un program de lucru limitat la o anumita perioada dintr-o zi. Astfel, fiecare tara a decis, prin adoptarea unor legi, care este numarul de ore pe care o persoana le poate petrece la job. Declansarea crizei economice a transformat insa salariatii in masini, echilibrul dintre profesie si viata personala disparand. Numarul orelor de munca a crescut din cauza exigentelor si a termenelor-limita din ce in ce mai stranse pe care companiile le au pentru definitivarea unor proiecte. In plus, dezvoltarea tehnologica a determinat o cultura a vitezei, angajatii fiind obligati sa indeplineasca mai multe sarcini in acelasi timp. Stefania Enache, finantistii.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!