Cum vad investitorii Romania si Ungaria?
Ungaria a „concediat“ FMI, România, elev-model, va încheia un nou acord. Cum principala motivatie în tara pentru prelungirea relatiei cu FMI a fost costul redus al finantarii, sa vedem cu cât sunt mai scumpe acum asigurarile de risc (CDS) pentru obligatiunile unguresti fata de cele românesti.
În ultimii ani, autoritatile au lasat sa se înteleaga ca acordurile cu FMI sunt centura ideala de siguranta: pietele te privesc cu încredere, investitorii dau buluc sa te împrumute etc. La mijlocul lunii iulie, Banca Centrala din Ungaria cerea FMI sa îsi închida biroul din Budapesta, acesta nemaifiind necesar în opinia autoritatilor maghiare deoarece tara îsi va achita anticipat, pâna la finalul anului, împrumutul acordat de institutia financiara.
O tara care trateaza astfel FMI, care ramâne deci fara centura sa de siguranta, ar trebui sa fie perceputa ca mult mai riscanta decât una cu un nou acord în pregatire, dupa ce tocmai a încheiat cu succes unul. Perceptia riscului se vede cel mai bine în asigurarile împotriva falimentului emitentului de bonduri, vorbim de CDS-uri (credit default swap), prima pe care o plateste anual un investitor în bonduri daca vrea sa doarma linistit în privinta capacitatii emitentului de a returna împrumutul.
CDS-urile Ungariei erau la sfârsitul saptamânii trecute de 2,8% pentru bondurile cu scadenta la 3 ani, 3,1% pentru cele cu scadenta la 5 ani si 3,6% pentru cele cu scadenta la 10 ani. Cum sta România? La bondurile cu maturitatea de 3 ani-1,4%, la 5 ani-2% iar la 10 ani-2,5%. Cam 1,2% în plus pe an trebuie deci sa platesti pentru a-ti asigura detinerile în bondurile unguresti fata de cele românesti iar acest cost va diminua câstigul din dobânda al detinatorului asftel asigurat. Sa nu uitam însa ca si România va avea un cost implicit care creste cheltuielile de finantare-comisionul de angajament (0,3% pe an din suma tinuta la dispozitie de FMI a platit în timpul acordului trecut).
Simplificând deci, Ungaria plateste cu aproximativ 1% mai mult decât România. E suficient acest “discount” la costurile de împrumut pentru a încheia noi acorduri cu FMI, având în vedere obligatiile asumate în fiecare caz de autoritati (în special privatizari, dar si masuri de “ajustare” care slabesc de regula cererea din economie)? Ramâne de vazut daca în conditiile unei reveniri în forta a crizei în zona euro, investorii vor tine cont în aceeasi masura de notele de buna purtare acordate de FMI. Cristian Dogaru, romanialibera.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!