Medierea – alternativa instantei. Procedura de informare cu privire la mediere – obligatorie
De ieri, 1 august, a devenit obligatorie procedura de informare cu privire la mediere, înainte ca un litigiu sa ajunga în instanta. Medierea ramâne facultativa, dar procedura de informare cu privire la mediere, în cazuri nepenale prevazute de Codul de procedura civila sau în cauze penale – care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împacarea partilor înlatura raspunderea penala -, a devenit o etapa ce nu mai poate fi ocolita. Instantele vor respinge actiunile pentru care informarea asupra medierii este obligatorie, daca partile nu au trecut, înainte de proces, prin aceasta sedinta obligatorie de informare. Sedinta este organizata de mediator si este gratuita. Dovada participarii la sedinta de informare se face printr-un certificat eliberat de mediator.
Medierea este practicata de circa 7.000 de mediatori autorizati de Consiliul de Mediere. Potrivit specialistilor, procedura de mediere vine cu economii de timp si spor de confidentialitate pentru partile implicate, în situatia în care acestea ajung la un acord.
Tabloul Mediatorilor Autorizati, publicat pe site-ul Consiliului de Mediere, autoritatea care reglementeaza activitatea de profil, arata ca la nivel national sunt peste 5.500 de mediatori – peste 1.000 în Bucuresti.
„Sunt cam 7.000 de mediatori autorizati la nivel national în prezent. Avem în fiecare luna între 300 si 700 cereri de autorizare“, a declarat pentru ZF Gabriela Gyongy Mihut, purtatorul de cuvânt al Consiliului de Mediere.
Potrivit acesteia, majoritatea conflictelor, peste 90%, poti fi rezolvate prin mediere, iar numarul de mediatori va creste constant în perioada urmatoare, data fiind obligatia medierii. În 2011, numarul de mediatori autorizati se situa la circa 3.000.
Ce presupune un proces de mediere
Medierea, profesie reglementata prin Legea 192 din 2006, constituie o alternativa amiabila de solutionare a conflictelor, cu ajutorul unui mediator autorizat, care aduce la masa negocierii partile implicate într-un conflict.
Spre deosebire de actiunile în instanta, unde partile sunt afisate public iar solutionarea conflictelor poate dura ani de zile, medierea vine – sustin cei care o practica – cu o politica stricta de confidentialitate, conflictele putând fi solutionate în maxim trei luni de zile.
Arhivele discutiilor si documentele rezultate din procesul de mediere sunt, de obicei, distruse la sfârsitul procedurii, singurele documente care ramân fiind acordul semnat între partile implicate si procesul verbal al medierii, care reprezinta un registru schematic al activitatilor desfasurate.
Procedura medierii este informala. Mediatorul stabileste de la început cu partile implicate, de comun acord, regulile procesului de mediere, locul si tarifele. Tariful medierii poate fi stabilit pe ora sau pe sedinta, iar sumele sunt platite în mod egal de catre parti, cu exceptia cazurilor în care partile se înteleg sa plateasca sume diferite. Onorariul se stabileste pe întreaga procedura de mediere, cu conditia sa nu fie depasit un numar de patru sedinte.
Daca se ajunge la semnarea unui acord între parti la sfârsitul medierii, respectivul document poate fi legalizat ulterior la notariat, devenind astfel titlu executoriu. Daca acordul nu este legalizat la notar, partile pot merge în instanta. În aceasta situatie, daca mediatorul e chemat ca martor în instanta, el nu poate decât sa confirme prezenta partilor la mediere, fara a dezvalui discutiile sau alte detalii ale procesului. Andrei Cîrchelan, zf.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!