Travestirea dreptului
Deplâng de ceva vreme, cu amaraciune si ciuda, subrezirea dreptului ca sistem de norme juridice, desconsiderarea dreptului ca stiinta sociala, batjocorirea dreptului ca ordine statala. Traim într-o tara si-ntr-o epoca în care dreptul pare ca se dezarticuleaza si se travesteste într-un amalgam flasc precum ceasurile care curg ale lui Dali. O plastilina gelatinoasa de care trag toti analistii si interpretii si pe care o morfolesc metodic si-o transforma-n versatile silogisme de cocoloase. Matematica regulilor juridice e amplasata mai nou într-un registru al aproximatiilor smecheresti, rigoarea devine facultativa, procedurile – prea formale si prea constrângatoare – se deshidrateaza si par sa se rezume la simple recomandari. Argumentul de drept, elaborat, serios si pertinent, risca sa fie urgent taxat ca „tertip”, „chichita” sau „chitibus avocatesc”. Norma juridica însasi pare descarnata de functia regulatorie si redusa la o desueta, plicticoasa si cicalitoare tentativa de autoritate. Imperativul ei intra într-o staza de parsiva ebrietate, doua carari posibile, doua realitati paralele, merge si-asa, totu-i relativ. Croiala pozitivista a întregului sistem pare cuprinsa de lesin, anesteziata de o vag proclamata judecata în echitate, metanormativa, expresia unui bun-simt mai bun decât toate simturile juridice la un loc si decât toate legile scrise.
Spectatorii recurg debusolati la scandari despre lege si stat de drept.
Legea pare însa sa-si fi prapadit statutul de premisa principala a rationamentelor juridice. Ea se afla într-o criza identitara si se vede adesea luata în tarbaca de aceia care nu accepta sinonimia între ilegal si ilicit si care sustin teoria conform careia o optiune contrara legii poate fi, totusi, legitima sau justa. Din pacate, legea de azi se tânguie înabusita sub greutatea competentelor analistilor. Interpretarea ei autentica se silabiseste în studiourile TV, case de toleranta normativa si depravate locuri de perversiuni hermeneutice. Aplicarea ei cade în sarcina unor judecatori vinovati din start ca poarta robe care nu-s colorate dupa gusturile editorialistilor. Iar hotarârile lor care nu ne convin trebuie ca-s aberante sau comandate politic, dupa caz.
Florentin Tuca, Contributors.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!