Criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale

O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 299 din 24 mai 2013. Pentru ca Ordonanta este deja in vigoare, putem sa vedem deja primarii in insolventa incepand cu aceasta saptamana.

1. Chestiuni preliminare

In prealabil merita mentionat faptul ca O.U.G. nr. 46/2013 a aparut in contextul iminentei unui nou Acord stand-by cu FMI. Pentru incheierea acestui acord, Romaniei i s-a impus reducerea arieratelor inregistrate de UAT (unitatile administrativ teritoriale) fata de furnizori de bunuri, servicii ?i lucrari.

Aceasta este probabil ratiunea pentru care, in expunerea de motive, termenul „arierat” este mentionat obsesiv in expunerea de motive/justificarea urgentei adoptarii O.U.G.

Trebuie notata intarzierea cu care a fost adoptat acest act normativ care, desi trebuia sa intre in vigoare in termen de 6 luni de la aparitia Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, conform obligatiei asumate de legiuitor prin art. 85 din Legea nr. 273/2006, el a fost adoptat la mai bine de 6 ani distanta.

Tot cu titlu preliminar trebuie semnalata calitatea extrem de redusa a acestui act normativ din punctul de vedere al tehnicii legislative. Redactorii reglementarii in discutie par a fi fost inghetati in timp, inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil, respectiv a Noului Cod de procedura civila. Dovada stau referirile la: litigii comerciale [art. 2 lit. m1) si r1)], termen abandonat de Noul Cod civil si inlocuit cu litigii intre profesionisti; societati comerciale [art. 11 lit. g)] in conditiile in care Legea nr. 31/1990 este intitulata in prezent legea societatilor; hotarari judecatoresti irevocabile (art. 70), in conditiile in care Noul Cod de procedura civila a abandonat aceasta caracteristica a hotararilor judecatoresti. Cea mai frapanta eroare de redactare a O.U.G. nr. 46/2013 este insa cea de la art. 24 alin. (2) care face trimitere la prevederile art. 24 din Codul de procedura civila. Scopul acestei trimiteri este legat de lipsa de aplicabilitate a institutiei incompatibilitatii, dupa cum reiese din textul ordonantei, insa trimiterea la art. 24 din Codul de procedura civila este fundamental gresita, aceasta deoarece art. 24 din Codul de procedura civila in vigoare la data adoptarii O.U.G. nr. 46/2013 este intitulat „Legea aplicabila proceselor noi”. Este adevarat ca vechiul Cod de procedura civila trata institutia incompatibilitatii in cadrul art. 24, insa este de nepermis ca un act normativ sa faca trimitere la un text de lege inaplicabil.

2. Criza financiara vs. Insolventa

Art. 2 din O.U.G. nr. 46/2013 este rezervat definitiilor termenilor importanti. Trebuie semnalate doua definitii esentiale pentru actul normativ supus discutiei si anume criza financiara si insolventa.

Din cate se poate lesne observa din reglementarea art. 2 lit. m1), m2), r1) si r2), atat criza financiara, cat si insolventa sunt acele stari ale patrimoniului UAT, caracterizate prin existenta unor dificultati financiare, prin lipsa acuta de disponibilitati banesti, ce conduce la neachitarea obligatiilor de plata, lichide si exigibile, pe o anumita perioada de timp.

Diferenta dintre cele doua stari (criza financiara si insolventa) este data de vechimea creantelor si de cuantumul acestora. Astfel, pentru a fi declarata criza financiara, creantele trebuie sa fie mai vechi de 90 de zile, iar cuantumul lor sa depaseasca 15% din bugetul general al unitatii administrativ-teritoriale respective. Pe de alta parte, insolventa va fi prezumata in ceea ce priveste creantele mai vechi de 120 de zile si care depasesc 50% din bugetul general al unitatii administrativ-teritoriale.

3. Criza financiara

Un prim aspect ce este necesar a fi subliniat este reprezentat de faptul ca, procedura de criza financiara nu este o procedura judiciara, ci este una pur administrativa ce este declansata de autoritatea deliberativa care, in urma acestei hotarari, mandateaza ordonatorul de credit sa intocmeasca un proiect de plan de redresare financiara. Criza financiara era reglementata si anterior O.U.G. nr. 46/2013 de art. 74 din Legea 273/2006 privind finantele publice locale. Se poate observa ca o mare parte din prevederile art. 74 din Legea 273/2006 au fost incorporate in textele O.U.G. nr. 46/2013.

De asemenea, trebuie subliniat faptul ca procedura crizei financiare nu reprezinta o etapa obligatorie si anterioara procedurii de insolventa. Daca sunt indeplinite conditiile pentru insolventa, UAT intra in procedura insolventei fara a mai fi demarata, anterior, procedura de criza financiara.

Art. 3 din O.U.G. nr. 46/2013 vorbeste despre posibilitatea sesizarii starii de criza financiara de catre oricare dintre persoanele prev. de art. 74 din Legea 273/2006 (ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale, conducatorul compartimentului financiar-contabil din cadrul aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, de ordonatorii secundari de credite si ordonatorii tertiari de credite din cadrul serviciilor publice subordonate consiliului local, diversi creditori etc.). In schimb, singura persoana obligata sa sesizeze situatia crizei financiare este ordonatorul principal de credite care, in caz de pasivitate va fi sanctionat contraventional conform art. 114 alin. (1) din O.U.G. nr. 46/2013.

Din analiza celor doua texte mai sus indicate se desprinde concluzia ca ordonatorul principal de credite este obligat sa faca sesizarea, spre deosebire de celelalte persoane indicate de art. 74 din Legea 273/2006 care au doar facultatea de a face sesizarea privind existenta situatiei de criza financiara.

In termen de 5 zile de la adoptarea hotararii de constatare a starii de criza de catre autoritatea deliberativa, ordonatorul principal de credite trebuie sa solicite inregistrarea acesteia in registrul local al situatiilor de criza financiara al unitatilor administrativ-teritoriale, gestionat de directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv Municipiului Bucuresti. Situatiile de deschidere si inchidere a crizelor financiare se comunica lunar catre MFP.

Totodata in termen de 5 zile lucratoare de la adoptarea hotararii prin care a fost declarata starea de criza financiara, se constituie comitetul pentru situatii de criza financiara, prin ordin al prefectului.

Comitetul se convoaca de prefect si va fi alcatuit din:

• primarul sau presedintele consiliului judetean;
• seful compartimentului financiar-contabil;
• conducatorul serviciului public de interes local care a generat starea de criza financiara, dupa caz;
• un reprezentant al autoritatii deliberative;
• un reprezentant al directiei generale a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti;
• un reprezentant al structurii asociative a autoritatilor administratiei publice locale din a carei categorie face parte unitatea administrativ-teritoriala in cauza.

In termen de 30 de zile de la adoptarea hotararii de declarare a starii de criza financiara se elaboreaza planul de redresare financiara de catre ordonatorul principal de credite impreuna cu membrii comitetului pentru situatii de criza financiara, cu avizul camerei de conturi teritoriale.

Art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 46/2013 stabileste ca autoritatea deliberativa il mandateaza pe ordonatorul principal de credite sa elaboreze proiectul de plan de redresare financiara, iar art. 5 alin. (3) stabileste ca planul se elaboreaza in comun de ordonatorul principal de credite si membrii comitetului pentru situatii de criza. In aceste conditii, se poate desprinde concluzia conform careia ordonatorul principal de credite face un proiect al planului, iar apoi, elaborarea se face pe baza proiectului respectiv. Bineinteles se poate pune problema duratei elaborarii acestui proiect de plan, deoarece prevederile O.U.G. nr. 46/2013 nu ofera nicio reglementare in acest sens.

Cu privire la cuprinsul planului de redresare, art. 5 alin. (4) stabileste ca acesta va cuprinde, printre altele, masuri care sa asigure prestarea serviciilor publice esentiale de catre autoritatile administratiei publice locale pe durata aplicarii planului de redresare financiara. O.U.G. nr. 46/2013 defineste serviciile publice esentiale ca fiind: serviciile publice fara de care unitatea administrativ-teritoriala nu poate functiona si care vor fi stabilite prin hotarare a Guvernului in termen de 75 de zile de la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 46/2013.

Planul se aproba prin hotararea a autoritatii deliberative pe baza propunerii ordonatorului principal de credite, potrivit art. 74 alin. (9) din Legea 273/2006. Astfel, planul se supune spre aprobare autoritatii deliberative in 3 zile de la elaborare si se adopta in 5 zile de la depunere. Daca nu se adopta, autoritatea deliberativa il reanalizeaza. Daca nici dupa reanalizare nu se adopta, se considera aprobat in forma propusa de initiator. In concluzie, indiferent daca autoritatea deliberativa il adopta sau nu, el se considera aprobat.

Desi planul se elaboreaza in comun de ordonatorul principal de credite si membrii comitetului pentru situatii de criza, O.U.G. nr. 46/2013 reglementeaza distinct atributiile comitetului la elaborarea planului, respectiv:

• verifica estimarea veniturilor unitatilor administrativ-teritoriale si analizeaza gradul de colectare a veniturilor proprii, estimeaza veniturile din impozitul pe venit si sumele destinate echilibrarii bugetelor locale;
• cerceteaza cauzele lipsei de fonduri si furnizeaza solutii cu privire la modalitatea de finantare a activitatilor pentru indeplinirea atributiilor din sarcina autoritatilor administratiei publice locale.

Potrivit art. 7, planul poate fi modificat ori de cate ori este necesar, la cererea ordonatorului principal de credite daca:

• apar date, informatii sau fapte necunoscute la momentul aprobarii acestuia;
• actele, datele, faptele necunoscute ar putea impiedica procesul de redresare financiara.

Noul plan se elaboreaza tot in comun de ordonatorul principal si membrii comitetului pentru situatii de criza, dar, de aceasta data O.U.G. nr. 46/2013 stabileste ca el este supus numai aprobarii autoritatii deliberative.

Implementarea planului este obligatorie pentru autoritatea administratiei publice locale implicate si pentru institutiile si serviciile publice de interes local sau judetean, dupa caz, indiferent de forma de finantare, care intra in sfera de responsabilitate a ordonatorului principal de credite.

Lunar, ordonatorul principal de credite transmite un raport cu privire la mersul planului catre membrii comitetului si catre autoritatea deliberativa, iar Comitetul pentru situatii de criza controleaza indeplinirea masurilor cuprinse in plan (art. 10 din O.U.G. 46/2013).

Incetarea crizei financiare se declara prin hotarare a autoritatii deliberative, la cererea ordonatorului principal de credite si cu avizul consultativ al comitetului pentru situatii de criza financiara, daca:

• timp de 180 de zile calendaristice nu s-au evidentiat criteriile care au determinat declararea starii de criza financiara;
• sunt indeplinite criteriile pentru declararea starii de insolventa, caz in care unitatea administrativ-teritoriala este supusa procedurii insolventei.

O problema apare cu privire la aplicarea art. 109 din O.U.G. nr. 46/2013 in sensul ca acesta statueaza ca procedura insolventei se inchide printr-o hotarare pronuntata de judecatorul sindic daca nu mai sunt indeplinite conditiile starii de insolventa, chiar daca nu au fost stinse toate creantele, ceea ce poate insemna ca restul creantelor nestinse in procedura de insolventa vor fi cuprinse intr-un plan de redresare aferent starii de criza financiara. La ce plan de redresare a starii de criza financiara insa se poate referi textul de lege, de vreme ce discutam despre inchiderea procedurii insolventei?

4. Insolventa unitatilor administrativ-teritoriale

4.1. Aspecte comune

Participantii la procedura insolventei UAT sunt diferiti de participantii la o procedura de insolventa „de drept comun”.

Conform art. 5 din Legea nr. 85/2006 participantii la procedura insolventei de drept comun sunt instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul

Conform art. 14 din O.U.G. nr. 46/2013, printre participantii la procedura insolventei UAT-urilor se regasesc suplimentar: ordonatorul principal de credite al UAT, autoritatile deliberative (CL al comunei, orasului sau municipiului, CJ sau CGMB). In schimb, lipseste lichidatorul aceasta deoarece O.U.G. nr. 46/2013 nu permite posibilitatea lichidarii.

Principiul celeritatii se regaseste si in O.U.G. nr. 46/2013, insa reglementarea este criticabila: „(…) sa asigure, cu celeritate, intocmirea documentelor si realizarea operatiunilor”. Din nefericire legiuitorul nu explica la ce operatiuni si documente a inteles sa se refere.”

Procedura de citare, comunicarile sau anunturile cu privire la alte acte de procedura indeplinite in procedura se realizeaza, de regula, conform NCPC. Aceasta derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 care instituie drept regula efectuarea procedurilor de citare si de comunicare a actelor de procedura prin BPI ar putea avea consecinte nefaste:

celeritatea atenuata
cosmar in procedura colectiva

Hotararile judecatorului sindic se ataca cu recurs (desi regula este apelul cf. NCPC), in termen de 10 zile (nu 7 zile, conform Legii 85/2006). Consecintele sunt importante deoarece recursul va putea fi formulat doar pentru motivele limitativ prevazute de art. 488 NCPC (8 motive de recurs), iar instanta de recurs nu va putea modifica, ci doar casa si rejudeca in conditiile art. 498 NCPC.

4.2. Participantii la procedura insolventei UAT

Instantele judecatoresti. Competenta speciala a judecatorului sindic este mentinuta, urmand ca dosarul de insolventa sa fie repartizat sectiei specializate a Tribunalului in a carui raza teritoriala respectiva se afla UAT (spre ex., Trib. Ilfov pentru comunele aflate in apropierea municipiului Bucuresti). In privinta recursurilor, competenta va apartine Curtilor de Apel.

Judecatorul sindic are urmatoarele atributii:

• pronunta hotarari pentru indeplinirea atributiilor esentiale prevazute de lege: a) poate desfiinta masurile luate de administratorul judiciar chiar daca nu au fost contestate, putand sa citeze, in camera de consiliu, administratorul judiciar si persoanele interesate (art. 46 O.U.G.); b) judeca contestatiile debitoarei – UAT si opozitiile creditorilor; c) judeca, de asemenea, contestatiile formulate de UAT impotriva opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii, asa cum in mod eronat prevede textul ordonantei;
• desemneaza administratorul judiciar, stabilindu-i atributiile si onorariul, in limitele legii (nu mai mult de 150% x remuneratia Primarului UAT sau Presedintelui CJ). Cu privire la aceasta limitare trebuie subliniat potentialul ridicat de frauda prin instituirea unei limite atat de reduse pentru o responsabilitate foarte mare;
• judeca actiunile in anularea transferurilor de active efectuate anterior deschiderii procedurii si actiunile in anularea actelor frauduloase incheiate de ordonatorul principal de credite conform art. 73 si 75. Legea mai foloseste doua notiuni in materia actiunii in anulare conform art. 73 si 75: anularea actelor frauduloase si anularea unui transfer patrimonial. Anularea transferurilor de active efectuate anterior deschiderii procedurii nu este echivalenta anularii actelor frauduloase, aceasta are in vedere alte acte, incheiate chiar in afara perioadei suspecte de 120 de zile
• judeca cererea de suspendare a procedurilor de executare silita impotriva UAT. In ceea ce priveste aceasta atributie, este necesar sa semnalam o mare inexactitate – unul dintre efectele deschiderii procedurii este suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra UAT. Prin urmare, asistam la o suprapunere inexplicabila a reglementarii, deoarece nu pot fi indicate procedurile de executare ce ar putea fi suspendate in baza acestei atributii din moment ce suspendarea opereaza de jure.
• judeca cererea de suspendare a platilor efectuate de UAT catre creditori in perioada cuprinsa intre declararea starii de insolventa si elaborarea planului de achitare a debitelor catre creditori.

Adunarea creditorilor are urmatoarele atributii:

• examineaza situatiile financiare ale UAT, rapoartele redactate de comitetul creditorilor, masurile luate de administratorul judiciar, impactul masurilor luate de administratorul judiciar si propune alte masuri;
• numeste comitetul creditorilor, compus din 3-7 creditori.
• solutioneaza contestatiile formulate de creditori impotriva actiunilor, masurilor si deciziilor comitetului creditorilor. In termen de 10 zile de la adoptare, orice creditor va putea formula o astfel de contestatie. O.U.G. nr. 46/2013 instituie totusi o conditie de exercitare a actiunii civile, anume obligativitatea „sesizarii comitetului creditorilor cu privire la masurile adoptate”.

Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii:

• solicita administratorului judiciar suspendarea atributiilor de ordonator principal de credite al UAT;
• introduce actiuni in anularea unor transferuri cu caracter patrimonial facute de UAT in dauna creditorilor (in ipoteza in care administratorul judiciar nu o face).

Administratorul judiciar

In O.U.G. nr. 46/2013 nu sunt indicate criteriile ce trebuie avute in vedere de judecatorul sindic pentru a numi administratorul judiciar, nefiind stabilita nici modalitatea de selectare a acestuia, (nu exista nici macar obligatia de a depune la dosar oferta). Singura conditie impusa de O.U.G. nr. 46/2013 este ca practicianul in insolventa sa faca dovada, inainte de desemnarea sa, ca este asigurat pentru raspundere profesionala.

Creditorii nu au posibilitatea directa de a inlocui administratorul numit de judecatorul – sindic, aceasta competenta apartinand exclusiv judecatorului sindic care, pe parcursul procedurii, prin incheiere motivata (legea nu stabileste gravitatea faptelor/ omisiunilor administratorului sau criteriile de apreciere) poate dispune inlocuirea administratorului.

Administratorul judiciar poate propune instituirea unor taxe locale/ taxe speciale noi care vor fi percepute doar pana la incetarea situatiei de insolventa. Caracterul bizar al acestei reglementari este dat de faptul ca taxele pot fi percepute numai in schimbul unui serviciu public. Potrivit dispozitiilor Legii privind finantele publice ?i ale Legii privind finantele publice locale, autoritatile publice locale pot percepe taxe numai in schimbul furnizarii unui serviciu public platitorului de taxa. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) punctul (40) din Legea 500/2002 ?i art. 2 alin. (1) punctul (55), taxa este definita ca fiind „suma platita de o persoana fizica sau juridica, […], pentru serviciile prestate acesteia de catre […], o institutie publica sau un serviciu public”.

Spre deosebire de procedura de drept comun, instituita de Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar nu poate rezilia sau denunta unilateral contractele incheiate de UAT, ci va inainta doar propuneri catre autoritatea deliberativa a UAT in acest sens.

In privinta exercitarii atributiilor manageriale, administratorul judiciar le va putea exercita exclusiv in ipoteza in care s-a suspendat acest drept ordonatorului principal de credite (suspendarea acestor atributii se dispune de judecatorul sindic la propunerea administratorului judiciar).

Alte atributii ale administratorului judiciar:

• avizeaza hotararile autoritatilor deliberative si actele ordonatorilor de credite privitoare la managementul resurselor umane;
• numai administratorul judiciar poate formula cerere de atragere a raspunderii persoanelor cu atributii de administrare a patrimoniului UAT.
• din art. 39 lit. j) rezulta ca administratorul judiciar verifica modul de stabilire a creantelor bugetare si, atunci cand este cazul, dispune recalcularea acestora conform prevederilor legale.
• in general, atributiile administratorului judiciar se limiteaza la a face propuneri autoritatilor deliberative sau recomandari judecatorului sindic (ex: propuneri pentru stabilirea de taxe, pentru incheierea de tranzactii, descarcarea de obligatii, renuntarea la garantii, lichidarea unor bunuri ce fac parte din domeniul privat al UAT).

4.3. Deschiderea procedurii

Articolul 55 din O.U.G. nr. 46/2013 indica actele ce trebuie depuse odata cu cererea voluntara de deschidere a procedurii insolventei, printre care se numara si lista serviciilor publice esentiale pe care unitatea administrativ-teritoriala urmeaza sa le furnizeze pe perioada desfasurarii procedurii.

Potrivit art. 56 al ordonantei, in cazul in care lista cu actele indicate nu este depusa la dosar in termen util, cererea de deschidere a procedurii de insolventa va fi respinsa.

Creditorii pot face opozitie impotriva hotararii de deschidere a procedurii insolventei formulate de ordonatorul de credite.

Daca cererea este formulata de creditori, ordonatorul de credite poate formula contestatie. Nedepunerea contestatiei are ca rezultat automat deschiderea procedurii insolventei. Astfel, conform art. 63: „Daca unitatea administrativ-teritoriala nu contesta starea de insolventa in termenul prevazut de art. 60 alin. (2), judecatorul-sindic pronunta sentinta de deschidere a procedurii de insolventa”.

De la data deschiderii procedurii insolventei sunt suspendate toate actiunile judiciare sau extrajudiciare demarate impotriva unitatii administrativ-teritoriale, conform art. 66. In aceste conditii, asa cum am aratat si anterior, devine superflua reglementarea de la art. 21 care reglementeaza atributiile judecatorului sindic printre care se numara si suspendarea executarilor silite (lit. h)

Ca urmare a cererilor de inscriere la masa credala formulate de creditori se va constitui un tabel al creantelor ce poate fi contestat atat de creditori cat si de unitatea administrativ teritoriala. Acest tabel este tinut la grefa instantei. Nu se va publica in BPI.

4.4. Planul de redresare

Planul de redresare vizeaza exclusiv procedura insolventei, intrucat, in ipoteza crizei financiare a unitatilor administrativ teritoriale, exista planul de redresare financiara, institutie diferita de planul de redresare din cadrul procedurii insolventei.

Planul de redresare va fi intocmit de administratorul judiciar impreuna cu ordonatorul principal de credite. Avand in vedere ca articolele in discutie nu disting, ordonatorul principal de credite poate participa la elaborarea planului de redresare chiar daca, potrivit art. 41, aceasta atributie de ordonator de credite a fost preluata de administratorul judiciar, ca urmare a suspendarii calitatii de ordonator de credite.

Pentru a fi adoptat, planul de redresare va trebui sa aiba avizul directiei generale a finantelor publice judetene/ mun. Bucuresti si curtii de conturi, fiind totodata necesar a fi supus aprobarii autoritatii deliberative.

Planul de redresare trebuie elaborat in 30 de zile de la numirea administratorului judiciar si va fi comunicat de catre acesta tuturor creditorilor, in notificarea ce la va fi trimisa precizandu-se si data sedintei adunarii creditorilor, ce are pe ordinea de zi deliberarea cu privire la acest plan.

Aprobarea planului de redresare se face de Adunarea creditorilor, cu votul majoritatii creditorilor, reprezentand 2/3 din valoarea creantelor. Trebuie subliniat ca, spre deosebire de procedura de insolventa de drept comun, planul nu se voteaza in functie de categorii distincte de creante, cu toate ca, in articolele destinate definitiilor, sunt reglementate aceste categorii.

In ceea ce priveste continutul planului de redresare, din analiza art. 91-93 din O.U.G. nr. 46/2013 rezulta ca planul de redresare va cuprinde si un plan de achitare a debitelor catre creditori (trebuie sesizata folosirea termenului debit, desi ordonanta vorbeste in general despre creanta). Avand in vedere folosirea conjunctiei „si”, rezulta ca acest plan de redresare ar mai trebui sa contina si alte mentiuni in afara planului de achitare a debitelor, cum ar fi masuri ce vizeaza restructurarea UAT-ului, restrangerea aparatului administrativ, renuntarea sau chiar demararea anumitor investitii etc.).

Legea nu indica modul in care se vor plati aceste datorii. Se mentioneaza numai ca planul de achitare va indica mijloacele si termenele limita pentru lichidarea datoriilor fiecarui creditor. Din aceasta reglementare ar rezulta ca un creditor poate fi in mod discretionar obligat sa accepte o dare in plata sau poate accepta ca plata sa se faca foarte tarziu. Se mentioneaza de asemenea ca se vor negocia conditiile de rambursare a datoriilor, precum si conditiile de rambursare insa nu sunt oferite criterii de negociere. Ramane de vazut daca aceasta negociere va fi efectiva, avand in vedere un numarul ridicat de creditori.

4.5. Actiunea in anularea actelor frauduloase si atragerea raspunderii

La o prima vedere, actiunea in anulare reglementata de art. 73 si urm. din O.U.G. nr. 46/2013, nu se mai vrea (probabil dintr-o eroare) a fi doar o actiune in reintregirea patrimoniului. Asta intrucat art. 73 vorbeste de acte frauduloase incheiate in dauna drepturilor creditorilor sau cu nerespectarea prevederilor legale. Aceasta din urma teza duce cu gandul la actiunea in anulare/chiar nulitate absoluta, de drept comun. Cu toate acestea, indiferent de dispozitia legala nerespectata (asa rezulta din interpretarea coroborata a textelor legale), actiunea trebuie introdusa in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru depunerea raportului asupra cauzelor, dar nu mai tarziu de 18 luni.

Perioada suspecta nu e cea de trei ani conform reglementarii din Legea nr. 85/2006, ci a fost stabilita la 120 zile anterioare introducerii cererii de deschidere a procedurii. Aspectul referitor la introducerea cererii ca si punct de plecare pentru calculul celor 120 zile anterioare, este de bun augur.

Textele care reglementeaza posibilitatea anularii actelor frauduloase sunt extrem de lacunare. In acest sens pot fi indicate prevederile art. 77 care are in vedere denuntarea/rezilierea contractelor. In primul rand, trebuie subliniat faptul ca administratorul judiciar nu are dreptul sa denunte sau sa rezilieze contractele. El poate exclusiv sa propuna acest lucru consiliului local. In al doilea rand, trebuie notat faptul ca, prin aceste proceduri, sunt prejudiciati grav cocontractantii, intrucat, prin lege, nu li se mai acorda posibilitatea unor actiuni in despagubire dupa cum o face in procedura de drept comun art. 86 din Legea nr. 85/2006.

Art. 110 din O.U.G. nr. 46/2013, care reglementeaza actiunea in atragerea raspunderii este, de asemenea, deficitara. La o prima analiza comparativa cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, rezulta faptul ca, in art. 110, se vorbeste de atragerea raspunderii pentru situatia in care o anumita persoana a contribuit la intrarea in insolventa, spre deosebire de textul de lege corespondent din Legea nr. 85/2006 care sanctioneaza cauzarea starii de insolventa. SCA Piperea&Asociatii, infolegal.ro

Cuvinte cheie: criza financiara, insolventa, Legea 273/2006, Legea nr. 85/2006, OUG nr. 46/201, unitati administrativ-teritoriale

Stiri juridice & administrative pe 4:53 felicia.taunean