Actiunile privitoare la filiatie – Aplicarea legii civile in timp
Legea aplicabila raporturilor de filiatie este aceea aflata in vigoare la data nasterii copilului. Potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil, noile reglementari privitoare la filiatie isi produc efectele numai in cazul copiilor nascuti dupa intrarea lor in vigoare.
Aplicarea dispozitiilor noului Cod civil pentru contestarea filiatiei unui copil nascut anterior intrarii sale in vigoare este gresita pentru ca relevant este nu momentul cunoasterii motivelor contestatiei de catre reclamant, ci acela al nasterii copilului.
Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila, Decizia nr. 263 din 3 februarie 2012
(decizie rezumata de Judecator Ion Rebeca)
Prin sentinta civila nr. 74/21.09. 2011, Judecatoria Balcesti a respins cererea prin care reclamantul P.G. a contestat filiatia descendentilor P.C.V. si P.A.F., rezultati din casatoria incheiata la 13.11.1988 cu mama acestora, P.E., devenita D. dupa desfacerea casatoriei prin sentinta civila nr. 314/16.05.2008 a aceleiasi instante.
In motivare s-a retinut, in fapt, ca cei doi parati au regimul de copii nascuti in timpul casatoriei, bucurandu-se, potrivit art. 53 C.fam., de beneficiul prezumtiei de paternitate fata de sotul mamei.
Pentru rasturnarea acestei prezumtii, cadrul judiciar, reglementat de art. 55 C.fam., este tagada de paternitate, actiunea in contestarea filiatiei vizand exclusiv situatiile in care prezumtia de paternitate nu opereaza, respectiv atunci cand parintii nu au fost casatoriti, copilul a fost nascut anterior casatoriei sau la o distanta mai mare decat perioada legala de procreare, scursa dupa incetarea, desfiintarea ori desfacerea casatoriei.
Or, cei doi parati sunt nascuti in timpul casatoriei, la 5 ani de la incheierea ei si cu mult timp inainte de desfacere, iar in masura in care mama ar fi conceput copiii cu un alt barbat, reclamantul era obligat sa exercite actiunea pusa la indemana de legiuitor in interiorul termenului legal.
Apelul declarat de parat impotriva sentintei, care a aratat ca, in timpul casatoriei cu mama copiilor, aceasta a intretinut relatii intime cu alt barbat, asa incat presupune ca cei doi nu ar fi fiii sai, a fost admis prin decizia civila nr. 46/02.03.2012 a Tribunalului Valcea, care, dupa administrarea probei cu expertiza medico-legala de stabilire a genotipului, a schimbat, in parte, sentinta in ceea ce-l priveste pe paratul P.C.V. in privinta caruia a constatat ca reclamantul nu este tatal biologic, fiind mentinuta solutia in ceea ce-l priveste pe paratul P.A.F., minor asistat de mama sa, D.E.
In motivare, s-a retinut ca, potrivit expertizei medico-legale efectuate la Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, reclamantul nu este tatal primului parat, fiind insa tatal celui de-al doilea.
Obiectiunile formulate la rezultatele expertizei au fost respinse, constatandu-se ca nu se arata vreun indiciu de natura a pune la indoiala corectitudinea lucrarii.
Sub aspectul admisibilitatii contestatiei filiatiei copilului rezultat din timpul casatoriei, instanta nu motiveaza solutia sa, prin prisma dispozitiilor Codului familiei, dar face trimitere la dispozitiile art. 434 din actualul Cod civil, potrivit carora orice persoana interesata poate cere oricand instantei sa constate ca nu sunt intrunite conditiile pentru ca prezumtia de paternitate sa se aplice unui copil inregistrat in actele de stare civila ca fiind nascut din casatorie.
In temeiul art. 274 C.proc.civ., intimatul-parat P.C.V. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant.
Fata de aceasta solutie, paratul minor P.A.F., asistat de mama sa, a solicitat completarea deciziei, in sensul pronuntarii asupra cererii sale de obligare a reclamantului apelant la plata cheltuielilor de judecata la care l-a obligat a le efectua in apel. Prin decizia nr. 110/08.06.2012, tribunalul a respins cererea, considerand ca, intrucat reclamantul a avut castig de cauza in cadrul apelului, este indreptatit la restituirea cheltuielilor angajate, dar si fata de faptul ca acest parat nu a solicitat, cu prilejul punerii concluziilor in dezbateri, cheltuieli de judecata.
Impotriva deciziilor, in termen, au formulat recursuri paratii, P.A.F. fiind asistat de mama sa, criticand solutia sub aspectul modalitatii solutionarii cererii de completare a deciziei instantei de apel.
Astfel, acesta arata ca in mod gresit a fost respinsa cererea sa de completare a deciziei, desi a angajat cheltuieli cu apararea, iar solutia nu a fost schimbata in ceea ce-l priveste, asa incat nu este parte cazuta in pretentii fata de reclamant.
De aceea, se impunea ca instanta sa dea eficienta cererii formulate in cadrul intampinarii sale, privitor la plata acestor cheltuieli.
La randul sau, paratul P.C.V. a criticat solutia pentru nelegalitate, in subsidiar pentru netemeinicie, aratand ca, pentru ca instanta sa dea eficienta dispozitiilor art. 434 C.civ., s-a ignorat faptul ca aceasta actiune nu sta la indemana oricarei persoane decat in privinta copiilor nascuti dupa intrarea in vigoare a acestui cod, situatia filiatiei sale fiind in continuare reglementata de dispozitiile vechiului Codului civil.
De altfel, chiar si din punctul de vedere al acestor noi dispozitii, ceea ce poate face obiectul contestatiei oricand o reprezinta recunoasterea de filiatie, iar nu prezumtia legala de paternitate, apelantul confundand cele doua notiuni care difera prin prisma scopului edictarii lor.
Dispozitiile noului Cod civil exclud de la aplicarea lor pe tatal copiilor din casatorie, ele referindu-se numai la tertii fata de relatia de paternitate, avand in vedere ca, si prin prisma noii reglementari a institutiei, data de dispozitiile art. 430 C.civ., actiunea in tagada paternitatii se exercita in termen de 3 ani fie de la data la care sotul a cunoscut ca este prezumat tata al copilului, fie de la o alta, ulterioara, cand a aflat ca prezumtia nu corespunde realitatii.
O alta critica vizeaza incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C.proc.civ., in sensul ca instanta a incalcat principiul dreptului la aparare al paratului care, elev fiind, nu realizeaza venituri spre a dispune de sumele necesare angajarii de aparator calificat, i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil in care sa-i fie asigurat acest drept.
In fapt, anterior termenului de judecata, potrivit evidentelor arhivei instantei, raportul de expertiza nu se afla depus, motiv pentru care a lipsit de la acest termen, nepermitandu-si sa lipseasca de la cursurile scolare ale liceului la care este inscris.
De aceea, trebuia sa i se dea posibilitatea de a formula eventuale obiectiuni, sens in care solicita casarea deciziei si trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiasi instante de apel.
O alta incalcare se pretinde a privi neexercitarea rolului activ al judecatorului, prevazut de art. 129 alin. (5) C.proc.civ., care trebuia sa staruie, prin toate mijloacele legale, spre a preveni orice greseala materiala privind aflarea adevarului.
Astfel, instanta a dat cuvantul asupra obiectiunilor la aceasta lucrare mamei sale, care nu il reprezinta in proces, intrucat este major si s-a luat cuvantul acesteia in sensul ca nu cunoaste ce alt fel de expertiza ar dori sa fie administrata, or, aceasta expertiza este cea medico-legala complexa, efectuata pe baza probelor serologice.
Prin decizia nr. 3139/16.10.2012, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila, a admis recursurile formulate de paratii P.C.V. impotriva deciziei civile nr. 46/02.03.2012 si de paratul P.A.F. impotriva deciziei civile nr. 110/A/MIF/08.06.2012, pronuntate de Tribunalul Valcea, intimat fiind reclamantul P.G.; a modificat decizia in sensul ca a respins apelul declarat de reclamant impotriva sentintei civile nr. 74/21.09.2011, pronuntata de Judecatoria Balcesti; a obligat pe intimatul-reclamant sa plateasca recurentilor-parati suma de 500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in apel, iar recurentului-parat P.C.V., suma de 506,13 lei, cu acelasi titlu, in recurs.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste solutia data asupra cheltuielilor de judecata suportate de catre paratul minor asistat de mama sa, tribunalul a apreciat ca acestea nu s-ar cuveni, intrucat reclamantul a triumfat in cererea sa impotriva celuilalt parat.
Dispozitiile art. 274 C.proc.civ. privesc partea cazuta in pretentii individual fata de ceilalti care au fost siliti a efectua cheltuieli cu apararea.
Or, in apel, solutia a fost schimbata exclusiv fata de celalalt fiu din casatoria reclamantului, recurentul minor fiind fiul sau in mod necontestat.
Ca atare, aplicarea legii este incorecta sub acest aspect.
Incorecta este in acelasi timp si in conditiile in care se pretinde ca intimatul minor nu a solicitat cheltuieli de judecata cu prilejul acordarii cuvantului in concluzii asupra fondului.
Legiuitorul nu conditioneaza formularea unei asemenea cereri exclusiv cu prilejul acestor concluzii, fiind suficient ca ea sa fie facuta oricand pe parcursul judecatii, or, prin intampinarea depusa in apel se solicita in mod expres plata cheltuielilor de judecata efectuate in apel.
Ca atare, din acest punct de vedere decizia are a fi modificata fata de acest recurent.
Cat priveste recursul celuilalt parat, Curtea a constatat ca si acesta este fondat.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011, stabilirea filiatiei, tagaduirea paternitatii sau orice alta actiune privitoare la filiatie este supusa dispozitiilor Codului civil si produce efectele prevazute de acestea numai in cazul copiilor nascuti dupa intrarea lui in vigoare.
Ca atare, referirea la dispozitiile cuprinse in Codul civil privitoare la filiatie reprezinta o gresita aplicare a legii din partea instantei de apel, cata vreme paratul-recurent este nascut in anul 1993, iar aceste dispozitii au intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
In aceste conditii, legea aplicabila raporturilor dintre reclamant si fiul sau ramane Codul familiei, asa cum era in vigoare la data nasterii copilului, motiv pentru care, o cerere in contestarea filiatiei copilului nascut din casatorie este supusa institutiei reglementate sub numele de tagada de paternitate, actiune care poate fi formulata in termen de 6 luni de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului, fiind fara relevanta momentul la care ar fi intervenit eventualele dubii ale parintelui prezumat cu privire la filiatie.
In aceste conditii, cu gresita aplicare a legii, instanta de apel a admis actiunea formulata peste acest termen, in vreme ce, in mod corect, judecatoria a respins-o, constatand ca ea nu este introdusa in termen, motiv pentru care, in temeiul art. 312 C.proc.civ., si acest recurs a fost admis si solutia schimbata in tot, in sensul modificarii deciziilor, respingerii apelului si obligarii intimatului-reclamant sa plateasca recurentilor-parati suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in apel, iar recurentului-parat P.C.V. 506,13 lei, cu acelasi titlu, in recurs.
* Acest fragment reprezinta un extras din revista Buletinul Curtilor de Apel nr. 5/2013. Pentru mai multe detalii a se vedea Buletinul Curtilor de Apel nr. 5/2013
Georgiana Matache, infolegal.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!