Contractele individuale de munca pe durata determinata – conditii de prelungire
Dispozitiile Codului muncii privitoare la contractul individual de munca pe durata determinata transpun in dreptul intern dispozitiile Directivei 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru CES, UNICE si CEEP asupra muncii cu durata determinata. Insa o deosebire importanta fata de dispozitiile directivei rezulta din faptul ca dispozitiile Codului muncii enumera cazurile in care este posibila incheierea unui contract de munca pe durata determinata, cum ar fi: inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului individual de munca, cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului, desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier, angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul, pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe, etc.
Una din probleme actuale cu care se confrunta angajatorii care au incheiat cu salariatii contracte individuale de munca pe durata determinata este aceea a conditiilor in care acest tip de contract poate fi prelungit in conditiile reglementarilor actuale ale Codului muncii.
Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii a adus modificari importante in ceea ce priveste termenul pentru care poate fi incheiat contractul individual de munca pe durata determinata, precum si cu privire la conditiile prelungirii acestuia.
Astfel, legea sus-mentionata a extins termenul pentru care poate fi incheiat contractul individual de munca pe durata determinata, de la 24 de luni (in reglementarea anterioara) la 36 de luni.
De asemenea, s-a eliminat pragul celor doua prelungiri consecutive ale contractului individual de munca pe durata determinata, permitandu-se un numar nelimitat de prelungiri. Astfel, conform art. 82 al. 3 din Codul muncii, „contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute de art. 83, si dupa expirarea termenului intial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau lucrari.” Art. 83 din Codul muncii la care se face referire in cuprinsul prevederii legale sus-mentionate enumera cazurile in care un contract individual de munca poate fi incheiat, printre aceste cazuri regasindu-se si situatia desfasurarii unor lucrari, proiecte sau programe.
Aceasta prevedere legala este contradictorie si neclara. La o prima citire s-ar putea interpreta ca art. 82 al. 3 limiteaza posibilitatea prelungirii contractului individual de munca pe durata determinata la maxim 36 de luni si doar la situatia existentei unor lucrari, proiecte sau programe in derulare. Consideram ca o astfel de interpretare nu poate fi retinuta avand in vedere motivele expuse mai jos.
In actuala reglementare, Codul muncii nu interzice expres prelungirea contractului individual de munca pe durata determinata. In plus, consideram ca intentia legiuitorului nu a fost sa propuna prin acest articol reglementarea modalitatii de prelungire a contractului individual de munca pe durata determinata. In conditiile in care termenul pentru care poate fi incheiat contractul individual de munca pe durata determinata este de 36 de luni, scopul legii – ca angajatorul sa nu abuzeze de utilizarea contractului pe perioada determinata – a fost atins, si, in consecinta, prelungirea contractului pe durata determinata ar trebui sa fie admisibila in toate cazurile in care acest tip de contract poate fi incheiat.
Consideram ca art. 82 al. 3 instituie in fapt o exceptie cu privire la durata maxima de 36 de luni a contractului individual de munca pe durata determinata, si anume posibilitatea prelungirii acestui tip de contract pe perioada realizarii unui proiect, program sau lucrari si dupa expirarea termenului de 36 de luni sus-mentionat. In acest sens este si Expunerea de motive semnata de Prim-ministru, cu privire la modificarea si completarea Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011. Acest document mentioneaza expres ca modificarea propusa – extinderea termenului pentru care poate fi incheiat contractul individual de munca pe durata determinata, de la 24 de luni la 36 de luni – permite prelungirea contractului individual de munca pe perioada determinata dupa expirarea termenului de 36 de luni, pe perioada realizarii unui proiect, program sau lucrari. Un alt argument in sustinerea acestei interpretari il constituie modalitatea in care legiuitorul a modificat formularea anterioara a art. 82 al. 3, prin eliminarea din cuprinsul textului legal actual a prevederii conform careia contractul poate fi prelungit „dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82”. In consecinta, rezulta ca intentia legiutorului a fost sa permita prelungirea contractului individual de munca pe durata determinata peste termenul de 36 de luni in cazul existentei unui proiect, program sau lucrari in derulare.
Formularea deficitara a art. 82 al. 3 din Codul muncii a dat nastere la interpretari diferite, existand si opinii conform carora contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit doar inauntrul termenului de 36 de luni si numai in cazul in care salariatul in cauza lucreaza la realizarea unui proiect, program sau lucrari care va continua dupa expirarea termenului initial al contractului.
Pana la clarificarea de catre legiuitor a acestui text printr-o norma legala, este foarte probabil sa ne confruntam cu o jurisprudenta neunitara la nivelul instantelor de judecata cu privire la aceasta problema.Ileana Lucian, juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!