Despre privatizarea ratata a CFR Marfa
Exista indicii ca doi dintre cei trei participanti la licitatie ar fi conspirat pentru a pune mâna pe cel mai important jucator de pe piata transportului feroviar de marfa
Pâna la termenul-limita din 8 mai, Ministerul Transporturilor primise trei oferte de cumparare a pachetului majoritar de actiuni la CFR Marfa. Se aratasera interesati americanii de la OmniTrax, românii de la Grup Feroviar Român (GFR) si asocierea formata din compania autohtona Transferoviar Grup (TFG) si cea austriaca Donau-Finanz GmbH & Co KG. GFR este controlat de Gruia Stroica si de Vasile Didila (conform unor informatii publice, cei doi ar fi frati vitregi), în timp ce Transferoviar Grup este detinut de omul de afaceri Calin Mitica.
Celebrul si controversatul Gruia Stoica s-a nascut în aprilie 1968, iar Vasile Didila doi ani mai târziu, în martie 1970. Ambii în Brahasesti, judetul Galati. Aparent, aceasta localitate situata în apropiere de Tecuci este cea mai importanta pepiniera autohtona de oameni de afaceri specializati în domeniul feroviar. Caci tot aici si-a petrecut copilaria si prima tinerete si Calin Mitica. Acesta s-a nascut în octombrie 1967 la câteva zeci de kilometri mai la sud, la Faurei, în judetul Braila. Conform arhivei Registrului Comertului, Calin Mitica a înfiintat acolo, în 1992, firma M.I.P.S. SRL (radiata în 2002) si locuia în comuna galateana si când a devenit actionar la Formet Industrial SA (companie radiata în 2006).
De-a lungul timpului, presa a scris ca între cei trei antreprenori ar exista o conexiune nu numai din cauza vârstelor apropiate si a faptului ca au crescut în aceeasi localitate, ci si pentru ca ar fi rude. Unele informatii indica faptul ca Gruia Stoica si Calin Mitica ar fi cumetri, în timp ce altele vorbesc chiar de o relatie de sânge. Respectiv, cei trei afaceristi din domeniul transportului feroviar ar fi veri. Întrebat de Capital daca exista o legatura de rudenie ori de afaceri între GFR si ceilalti doi competitori la licitatia pentru CFR Marfa, Gruia Stoica a raspuns sec: „Nu exista o legatura de rudenie“. Ceea ce ar putea lasa sa se înteleaga ca, totusi, exista (sau au existat) cel putin relatii de business (cel mai probabil cu Transferoviar Grup, caci OmniTrax nu are, potrivit propriului site, operatiuni în afara SUA si Canada).
Metoda iepurelui?
În lumea licitatiilor publice din România, „iepurele“ este acea companie care participa la procedura doar pentru a mima existenta unei competitii. De cele mai multe ori, firma cu pricina apartine unor rude, prieteni sau parteneri de afaceri ai concurentilor si ofera, desigur, un pret peste cel al societatii pe care o ajuta sa câstige licitatia.
Au planuit patronii GFR si TFG sa utilizeze aceasta metoda în cursa pentru CFR Marfa? Greu, daca nu chiar imposibil de spus. Chiar daca a fost asa, americanii de la OmniTrax, despre care nu s-a stiut pâna aproape în ultima clipa ca ar fi interesati de compania româneasca, le-au cam stricat planurile. Adeptii teoriilor conspiratiei spun chiar ca de aceea Ministerul Transporturilor ar fi luat decizia, oarecum surprinzatoare si suspect de rapida, de a anula procedura, invocând documentatiile incomplete. Asta desi, potrivit premierului Victor Ponta, „aveam varianta sa reluam procedura în asa fel încât sa dam timpul necesar, cred ca maximum o saptamâna, în care practic sa se completeze ofertele depuse.“ Altii spun ca, de fapt, atât OmniTrax, cât si TFG nu ar fi îndeplinit critreriul privind cifra minima de afaceri si ramânerea în cursa doar a GFR ar fi batut prea tare la ochi.
Personaje controversate
Despre Gruia Stoica se zice ca a câstigat primele milioane de dolari din afaceri cu fier vechi, iar mai toti cei din sectorul feroviar din România stiu aceeasi poveste: GFR s-a construit în mare parte cu personal (de la simpli angajati la top-manageri) si material rulant preluate de la CFR Marfa. Imperiul lui Stoica (cunoscut sub numele de grupul Grampet) mai cuprinde foste firme de stat (ca Remar Pascani ori REVA Simeria). Potrivit unor informatii aparute de-a lungul timpului în presa, transferurile de oameni si active catre GFR, dar si privatizarile ori obtinerea unor contracte publice pentru societatile Grampet fi avut loc cu sprijinul unor personaje importante din marile partide politice, care ar fi primit în schimbul ajutorului oferit suport financiar consistent în campaniile electorale.
În august 2010, Calin Mitica a fost trimis în judecata, împreuna cu mai multe persoane (incluzându-l pe fostul director al CFR Calatori, Alexandru Noaptes), pentru prejudicierea cu 2,8 milioane de lei a companiei publice de transport feroviar. În ianuarie 2013, Judecatoria Cluj Napoca i-a achitat pe toti inculpatii, însa atât DNA, cât si Calin Mitica au facut recurs.
Nici reprezentantii celui de-al treilea competitor, OmniTrax, nu sunt scutiti de controverse. Potrivit informatiilor publicate de mass-media, firma americana îl are ca om de baza în România pe Philip Bloom, un om de afaceri care a fost condamnat, în 2007, la patru ani de închisoare si plata unor daune de 3,6 milioane de dolari pentru fraudarea Autoritatii Provizorii a Coalitiei din Irak.
Toate informatiile duc catre o singura concluzie: în ciuda declinului din ultimii ani, când a pierdut aproape jumatate din cota de piata si a înregistrat piederi cumulate de circa 300 de milioane de euro, CFR Marfa este înca atragatoare. Într-atât de atragatoare, încât ar putea sa-i determine pe unii antreprenori sa încalce regulile în încercarea de a o cumpara.
180 de milioane de euro este pretul de pornire al licitatiei pentru pachetul de 51% din actiunile CFR Marfa. Catalina Constantin, capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!