Noua ordine mondiala consta in nasterea unei economii reorganizate radical. Erik Brynjolfsson: Sa ne gândim la calculatoare ca fiindu-ne coechipieri
În timp ce masinile înlocuiesc tot mai multe joburi, multi oameni se trezesc fara lucru sau cu înaintarea ierarhica amânata pe termen nedefinit. E acesta sfârsitul cresterii? Nu, spune Erik Brynjolfsson – sunt doar durerile facerii ce se întetesc la nasterea unei economii reorganizate radical. Motivul fascinant pentru care ne asteapta mari inovatii… sa ne gândim la calculatoare ca fiindu-ne coechipieri.
Povestea începe acum 120 de ani, când fabricile din America au început sa-si electrifice operatiile, punând astfel bazele pentru A Doua Revolutie Industriala. Lucrul cel mai interesant e ca productivitatea nu a crescut în acele fabrici timp de 30 de ani. 30 de ani. Suficient ca sa iasa de pe scena o generatie de manageri. Vedeti, managerii de prima generatie n-au facut altceva decât sa înlocuiasca motoarele cu aburi cu motoare electrice, ei nu au reproiectat fabricile pentru a beneficia de disponibilitatea electricitatii. A trebuit o noua generatie care sa inventeze noi procese de productie, iar productivitatea în acele fabrici a explodat, adesea dublându-se sau chiar triplându-se.
Electricitatea e un exemplu de tehnologie de uz general, la fel cum a fost motorul cu aburi înainte. Tehnologiile de uz general duc la cea mai mare crestere fiindca dezlantuie o cascada de alte inovatii si inventii, cum ar fi becurile electrice si, da, reproiectarea fabricilor. Are perioada noastra o tehnologie de uz general? Desigur. E calculatorul. Dar tehnologia în sine nu-i suficienta. Tehnologia nu e destin. Noi ne croim destinul si, la fel ca generatiile trecute de manageri care au trebuit sa-si reproiecteze fabricile, va trebui sa reinventam organizarea si chiar întregul sistem economic. Nu ne descurcam asa cum ar trebui. Si vom vedea imediat, productivitatea, de fapt, e bine mersi, doar ca s-a decuplat de locurile de munca si venitul muncitorului tipic stagneaza. Aceste probleme sunt uneori gresit diagnosticate ca fiind sfârsitul inovatiei. De fapt sunt durerile facerii a ceea ce eu si Andrew McAfee numim „noua era computerizata”.
Sa analizam niste date. Aici e PIB-ul pe persoana în America. Au existat câteva eziari, dar în ansamblu merge drept în sus, ca tras cu rigla. E la scara mare, ce pare a fi crestere sustinuta e, de fapt, o accelerare în termeni reali. Iar asta e productivitatea. Se vede o mica încetinire în mijlocul anilor ’70, dar îsi revine binisor cu A Doua Revolutie Industriala, atunci când s-a învatat cum sa se electrifice fabricile. Dupa un moment de ezitare, cresterea productivitatii s-a accelerat din nou. Poate ca „istoria nu se repeta, dar uneori rimeaza.” Azi productivitatea a atins un record absolut si, în ciuda Marii Recesiuni, dupa anul 2000 a crescut mai repede decât în anii ’90, celebrii ani ’90 în care a crescut mai repede decât în anii ’70 sau ’80. Creste mai repede decât în timpul Celei De-a Doua Revolutii Industriale. Si asta doar în Statele Unite. La nivel mondial, vietile sunt si mai bune. În ultimul deceniu, veniturile la nivel mondial au crescut cu o rata mai mare, ca niciodata.
De fapt aceste numere subestimeaza progresul nostru pentru ca noua era digitala înseamna mai mult generare de cunoastere decât simpla productie fizica. E minte, nu materie; creier, nu muschi; idei, nu lucruri. Si asta creeaza probleme pentru masurarea standard pentru ca obtine tot mai multe lucruri gratis, ca Wikipedia, Google, Skype, postarile pe net, chiar si acest discurs TED. E bine sa obtii ceva gratis, nu? Sigur ca este. Dar asta nu intra în PIB-ul determinat de economisti. Pret zero înseamna zero PIB. Daca ne uitam la cifre, industria muzicala e pe jumatate fata de acum 10 ani, dar ascult muzica mai multa si mai buna decât oricând. Pariez ca si voi. Per ansamblu, cercetarea mea estimeaza ca PIB-ul nu tine cont de peste 300 de miliarde dolari anual reprezentând bunuri si servicii gratis de pe Internet. Sa privim acum în viitor. Sunt unii superdestepti care zic ca am ajuns la sfârsitul cresterii, dar pentru a întelege viitorul cresterii, trebuie estimati promotorii acestei cresteri. Eu sunt optimist pentru ca noua era IT e digitala, exponentiala si combinativa.
Daca marfurile sunt digitale, se pot replica la calitate identica si cost nul, putând fi livrate aproape instantaneu. Bun venit la economia abundentei. Dar digitizarea lumii aduce si un beneficiu subtil. Masuratorile sunt seva vitala a stiintei si progresului. În era detelor uriase, putem masura lumea ca niciodata.
În al doilea rând, noua era digitala e exponentiala. Calculatoarele se îmbunatatesc mai repede ca orice altceva vreodata. Azi, un Playstation pentru copii e mai puternic decât un supercomputer militar din 1996. Creierul nostru se asteapta la o lume liniara. Ca urmare, tendintele exponentiale ne iau prin surprindere. Obisnuiam sa spun studentilor ca exista lucruri la care calculatorul nu e bun, cum ar fi sa conduca o masina în trafic aglomerat. (Râsete) Asa este, iata-ne pe mine cu Andy zâmbind ca doi nebuni pentru ca tocmai am venit pe Route 101 într-o, da, masina fara sofer.
În al treilea rând, noua era computerizata e combinativa. Abordarea stagnationista considera ca ideile îmbatrânesc ca niste fructe ce se apleaca si cad, dar în realitate, fiecare inovatie creeaza materia prima pentru alte inovatii. Iata un exemplu. În doar câteva saptamâni, un student de-al meu a facut o aplicatie care a atins 1,3 milioane de utilizatori. A putut face asta atât de usor pentru ca a difuzat-o pe Facebook, care a profitat de existenta retelei wwweb, iar www de Internet si asa mai departe.
Chiar luate individual: digitalul, exponentialul si combinativul ar fi câstigatoare. Puse împreuna vor da nastere la o serie de realizari uimitoare cum ar fi roboti care lucreaza în fabrici sau alearga repede ca un ghepard, sau sar peste cladiri înalte.
Dar poate cea mai importanta inventie este computerul care învata. Luati în considerare un singur proiect: Watson de la IBM. Aceste punctulete reprezinta campionii de la emisiunea de cultura generala „Jeopardy”. La început, Watson nu era prea bun, dar s-a îmbunatatit într-un ritm mai rapid decât ar fi putut orice om. Si cu putin timp dupa ce Dave Ferrucci a aratat acest grafic clasei mele de la MIT, Watson l-a batut pe campionul mondial la „Jeopardy”. La vârsta de sapte ani, Watson e înca în copilarie. Recent, profesorii sai l-au lasat sa navigheze nesupravegheat pe Internet. A doua zi, a început sa raspunda la întrebari cu înjuraturi.
Dar Watson se dezvolta rapid. A fost testat pentru slujbe în centrale telefonice si a reusit la testare. Aplica pentru posturi în sectorul juridic, bancar si medical si, în unele cazuri, este admis. Nu-i surprinzator ca exact în momentul în care construim aceste computere inteligente, poate cea mai importanta inventie din istoria umanitatii, unii oameni spun ca inovatia stagneazas Ca si în cazul primelor doua revolutii industriale, consecintele depline ale noii ere digitale vor necesita cel putin un secol pâna vor da roade pe deplin, dar acestea sunt socante.
Înseamna, deci, ca ne putem culca pe lauris Nu. Tehnologia nu-i scopul final. Productivitatea e la o maxima absoluta, dar acum mai putini oameni au de lucru. În ultimul deceniu, am creat mai multa bogatie ca niciodata, dar veniturile majoritatii americanilor au scazut. E marea decuplare a productivitatii de locurile de munca, a bogatiei de munca. Nu-i de mirare ca milioane de oameni si-au pierdut iluziile datorita acestei decuplari, dar, la fel ca multi altii, acestia îi înteleg gresit cauzele fundamentale. Tehnologia goneste înainte, dar lasa tot mai multi oameni în urma. Azi putem lua o treaba de rutina, o codificam într-un set de instructiuni în limbaj-digital si apoi o replicam de milioane de ori.
Am auzit recent, accidental, o conversatie ce rezuma aceasta noua economie. Tipul zicea: „Nuuu, nu mai folosesc H&R Block. TurboTax îmi face toata contabilitatea, mai rapid, mai ieftin si mai exact.” Cum ar putea concura o persoana calificata cu un soft de 39USDs Nu poate. La ora actuala, milioane de americani fac contabilitatea mai repede, mai ieftin si mai exact, iar fondatorii Intuit au tras foloase bune. Dar 17% din contabili nu mai au de lucru. E ceea ce se întâmpla în miniatura, nu doar în software si servicii, ci si în media si muzica, în finante si productia de bunuri, în vânzari si comert – pe scurt, în toate domeniile. Oamenii se zbat în întrecere cu masinile digitale si multi pierd cursa.
Ce putem face pentru a crea prosperitate generalizata? Raspunsul nu e sa încercam sa încetinim tehnologia. În loc sa ne luam la întrecere cu masinile, trebuie sa învatam sa alergam alaturi de ele. Asta e marea noastra provocare.
Debutul noii ere digitale poate fi datat într-o zi cu 15 ani în urma, când Gary Kasparov, campionul mondial la sah, a jucat cu Deep Blue, un supercomputer. Masina a câstigat atunci, iar azi, un program de sah ce ruleaza pe un telefon mobil poate bate un mare maestru uman. Situatia s-a înrautatit într-atât, încât atunci când a fost întrebat ce fel de strategie ar utiliza împotriva unui computer, marele maestru olandez, Jan Donner, a raspuns: „As lua un ciocan.”
Dar acum campionul mondial nu mai e un calculator. Nu este nici om, caci Kasparov a organizat un turneu în stil liber în care erau admise echipe formate din oameni si calculatoare. Echipa câstigatoare n-a avut un mare maestru si nici supercomputer. Ce-au avut? Cea mai buna colaborare de echipa. Si au demonstrat ca o echipa formata din oameni si calculatoare ce conlucreaza, poate bate orice calculator si orice om care actioneaza singur. Tandemul omului cu computerele bate cursa împotriva unuei singure masini digitale. Tehnologia nu e destin. Noi ne croim destinul.capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!