Angajatii isi pot recupera salariile restante din Fondul de Garantare pentru plata creantelor salariale
În conformitate cu prevederile art. 159, alin. 2 din Legea nr. 53/2003, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, iar în conformitate cu prevederile art. 161 din același act normativ, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Art. 172 din Legea nr. 53/2003 stipulează: „constituirea și utilizarea fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale se vor reglementa prin lege specială”, acest aspect fiind reglementat abia în anul 2006, prin Legea nr. 200/2006″.
Art. 2 din Legea nr. 200/2006 stabilește că: “ din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență.”
Astfel, legea prevede în art. 7 că angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la Fondul de garantare în cota prevăzută de lege, aplicată asupra veniturilor care constituie, potrivit legii, baza de calcul al acestei contribuții, realizate de salariații încadrați cu contract individual de muncă, inclusiv de salariații care cumulează pensia cu salariul, în condițiile legii (contribuția datorată de angajator la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, este de 0,25%, iar cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011).
Angajatorii au obligația de a declara lunar contribuția la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale, acesta constituind și termenul de plată.
În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 200/2006, gestionarea Fondului de garantare se face de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București.
Din resursele Fondului de garantare se suportă următoarele categorii de creanțe salariale, conform art. 13:
a) salariile restanțe;
b) compensațiile bănești restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariați, dar numai pentru maximum un an de muncă;
c) plățile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă și/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
d) compensațiile restante pe care angajatorii au obligația de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă și/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;
e) indemnizațiile restante, pe care angajatorii au obligația, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activității.
Din Fondul de garantare nu se suportă contribuțiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvență.
Art. 14 din același act normativ stabilește că suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, iar acesta reprezintă salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenței.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!