Noile Coduri nu protejează decât pe cel care îşi respectă cuvântul dat – Opinie
La aproape un an şi jumătate de la intrarea în vigoare a Noului Cod civil („NCC”) a intrat în vigoare (chiar dacă ciuntit) şi Noul Cod de Procedură civilă („NCPC”). Procesul de modernizare a legislaţiei civile a mai depăşit un jalon, iar Raportul MCV a salutat acest pas.
Radu Rizoiu este partner la Societatea de Avocaţi Rizoiu şi Asociaţii
Analizele cantitative sunt bune şi arată cum Noile Coduri aduc un grad mai mare de claritate a reglementării (adică au mai multe articole) şi sunt însoţite de veritabile „ghiduri” de utilizare (legile de punere în aplicare). Din păcate, analizele calitative sunt sporadice şi vizează în general interpretarea juridică a noilor dispoziţii sau necesarul de infrastructură. Nu există până acum un studiu de impact al noii reglementări la nivelul societăţii (încercarea de a realiza un asemenea studiu în cazul NCC a rezultat într-un raport stufos cu un conţinut mai mult descriptiv).
Experienţa NCC a arătat că disfuncţionalităţile sunt remediate pe măsură ce apar, prin măsuri punctuale, fără a exista un plan de acţiune clar. Următoarele luni probabil că vor aduce măsuri similare în cazul NCPC. Dacă NCC a venit cumva din neant şi a luat lumea (inclusiv pe cea juridică) prin surprindere în toamna lui 2011 (deşi textul său fusese adoptat încă din 2009), NCPC a „beneficiat” de o mai bună expunere mediatică. Acum oamenii văzuseră că „se poate” şi că experienţa Codului penal din 2004 (abrogat fără a intra vreodată în vigoare) rămâne una singulară. Dezbaterile s-au cantonat însă (din nou) în sfera instituţională a infrastructurii necesare aplicării NCPC.
Dincolo de renovarea legislaţiei civile de bază (care este un lucru bun), cred că este nevoie de o reorientare de percepţie publică. După 50 de ani în care termenul de „creditor” a fost echivalat cu cel de „exploatator” şi alţi 20 de ani marcaţi de sloganuri de la „nu ne vindem ţara!” la „hoţii!” adresate investitorilor (străini), cred că este momentul să înţelegem ce ne dorim. Mulţi români au crezut atunci că înlocuirea comunismului cu capitalismul înseamnă creşterea peste noapte a nivelului de trai. „Visul american” al casei în suburbii, maşinilor pentru întreaga familie şi aparatelor electrocasnice care să îi scutească de munca în gospodărie era cel propovăduit de filmele (chiar cenzurate) care le arătaseră o nouă lume. Ca şi locuitorii Germaniei de Est, au fost şocaţi să descopere că bunăstarea depinde de muncă şi că ea poate fi accelerată doar dacă acceptă să cumpere „pe credit”.
Acum avem Coduri noi. Mai trebuie să le şi aplicăm în litera, dar mai ales în spiritul lor. Să încercăm să pornim de la a renunţa la ideile preconcepute şi să (re)învăţăm dreptul predat de Noile Coduri. Codurile nu protejează decât pe cel care îşi respectă cuvântul dat!
Radu Rizoiu este partner la Societatea de Avocaţi Rizoiu şi Asociaţii
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!