Intre Avocat si Mediator, intre neconstitutionalitate si normalitate

Desi  medierea este una din metodele extrajudiciare de solutionare a litigiilor dintre cetateni, desi medierea nu vizeaza decat cetatenii care sunt dispusi la un dialog de solutionare a litigiilor de catre ei insisi, desi medierea este in esenta ei voluntara, desi medierea nu presupune cautarea vinovatiei, desi medierea se adreseaza exclusiv persoanelor implicate intr-un litigiu, persoane care doar ele insele pot dispune de drepturile/bunurile/interesele lor, observam o voce acuzatoare a avocatilor in normalitatea sociala de zi cu zi, in normalitatea relatiilor dintre cetateni.

De la prima veste despre adoptarea de catre Parlament a obligativitatii contactului cu mediatorii a cetateanului, Legea 115 din data de 19/06/2012, si pana in prezent, un set de avocati si-au luat sagetile si la atac. La atac impotriva medierii, impotriva mediatorilor, impotriva drepturilor cetatenilor, pe care le sustin,  deontologic sau nedeontologic, de la avocat la avocat. Acest set de avocati la care facem referire, considera medierea ca pe un caz care il au de acuzat in instanta, si ca si cum ar fi in fata unui judecator, pledeaza contra-medierii mai ceva ca la un acuzat de crima in masa. Pledoariile lor contra medierii si invocarea in acest proces imaginar al lor a diverselor rationamente juridice, ii duc la castigarea procesului imaginar, si la o condamnare cu moartea a medierii. Insa in acest proces nu exista nici judecator, nici parte care se apara, ei insisi acuza, pledeaza, judeca, condamna, mai sa si execute…

Evident lupta acestor avocati este cu ei insisi. Nimeni nu i-a incitat, nimeni nu i-a hartuit, nimeni nu le-a calcat pe pantof.  Nimeni nu a intrat in birourile lor sa le traga de mana clientii. Dar totusi ei au initiat o lupta fatisa contra medierii , contra mediatorilor, contra drepturilor cetatenilor.

Lupta fatisa contra medierii se concretizeaza in mesaje care discrediteaza acest proces, discrediteaza aceasta metoda, si  rationand si justificand avocateste o destrama din temelii, demonstrand pe linii juridice ca este nefolositoare si este de “import”, considerandu-o un kitsch, o chinezarie, cu toate ca in SUA , Canada, China, Australia si in majoritatea statelor europene se dovedeste de la zi la zi de un real folos, de o necesitate stringenta.

Lupta impotriva mediatorilor este fatisa deasemenea. Mediatorii sunt numiti, de catre acest set de avocati, ingineri, mecanici, frizeri, psihologici, popi, economisti, patroni, toti neavand nici cea mai mica idee despre domeniul juridic in care ei sunt “taticii”, ei controleaza si jongleaza cu legea. Nimeni nu are ce cauta in acest domeniu monopolizat de ei, decat daca termina 4 ani de stiinte juridice si da examenul cuvenit de intrare in Barou, poate fi el si a lui Bota.

Lupta impotriva drepturilor cetatenilor in ceea ce priveste medierea, este impotriva a ceea ce ei insisi ar trebui sa sustina si sa apere conform legii in baza careia functioneaza. Intr-un stat de drept, juristii, dar mai ales avocatii, deoarece acestia fac parte necesara din dreptul judiciar, ar trebui sa sustina si sa apere interesele si nevoile cetatenilor, prin lege. Astfel, in Art. 2 din Legea  Profesiei de Avocat se enunta ca (1) „In exercitarea profesiei avocatul este independent si se supune numai legii, statutului profesiei si codului deontologic, iar la alin.(2) Avocatul promoveaza si apara drepturile, libertatile si interesele legitime ale omului”. Este asadar o obligatie legala a avocatului sa apere dar si sa promoveze interesele cetateanului.

Medierea ca institutie absolut necesara intr-un stat democratic (lucru dovedit mai intai de SUA) vine sa sprijine interesele legitime ale fiecarui cetatean, interese atat legale colective dar mai ales personale. Atat cele scrise sub forma de drepturi, in legi, cat si cele nescrise in legi, dar existente si intr-un dinamism continuu in realitatea sociala. Zi de zi cetateanul interactioneaza cu alte persoane deoarece are nevoie de anumite lucruri. Cumpara, vinde, inchiriaza, construieste, imprumuta, divorteaza, garanteaza , deoarece are anumite nevoi si interese. Medierea vine si sondeaza aceste nevoi si interese care au condus la un moment dat la conflict, la litigiu, la cearta, la diferend. Medierea exploreaza atat conflictul cat si cauzele lui, mediatorul propunandu-si  ca impreuna cu partile sa gaseasca alternative, solutii pentru ca respectivul conflict sa nu degenereze, sa nu provoace alte si alte conflicte, alte si alte daune, ci sa se solutioneze in biroul de mediere. Pe langa functia restaurativa medierea are si o functie preventiva. In mediere totul gireaza in jurul nevoilor si intereselor persoanelor implicate.

Coreland cele de mai sus observam ca avocatii sunt obligati prin lege sa apere si sa promoveze drepturile, libertatile si interesele partilor. Dar care drepturi, libertati si interese, conteaza in acesta obligativitate de ordin general? Doar unele, doar altele, sau doar cele pe care le considera avocatii a fi contand?

Vizavi de aceste aspecte ne intrebam: are cetateanul, clientul unui avocat, dreptul la un proces desfasurat in timp rezonabil? Are clientul unui avocat dreptul la cheltuieli rezonabile in legatura cu conflictul sau? Are clientul unui avocat dreptul la un proces judiciar in cunostiinta de cauza? Este interesat clientul unui avocat de o solutionare rapida si in favoarea sa? Ar fi interesat clientul unui avocat de o procedura de solutionare a litigiului privata si confidentiala? Ar fi interesat clientul unui avocat daca are sau nu putere de a decide el insusi in acel conflict? Din punctul meu de vedere da.

Toate aceste drepturi, libertati si interese la care facem referire sunt stipulate in Constitutie, sunt garantate de Constitutie. Asadar cetateanului nu trebuie sa ii fie lezate aceste drepturi si interese de catre nici o autoritate sau institutie – mai cu seama de catre institutiile judicare si/sau conexe, sub sanctiuni constitutionale si nu numai.

Toti  agentii sociali care lupta pentru garantarea, pastrarea si promovarea drepturilor, libertatilor si intereselor partilor au deci acelasi scop. Asadar, mediatorul si avocatul lupta pentru aceeasi cauza – pentru promovarea si respectarea drepturilor, libertatilor si a intereselor partilor. Aceste obligatii ale mediatorului si avocatului sunt stipulate in legile care guverneaza aceste profesii.

Avand acelasi scop, apare intrebarea cum de unii dintre avocati, se intorc impotriva medierii  si a mediatorilor, intorcandu-se de fapt impotriva finalitatii profesiei lor? Prin aceasta nu numai ca aduc atingere intereselor cetatenilor pe care ar trebui sa ii apere, ci se fac vinovati si de ne-respectarea statutului si obligatiilor lor. Si aceasta cu atat mai mult cu cat nimeni nu ia clientul nimanui din biroul altuia. Mediatorul nu ia clientii din biroul avocatului, si nici avocatul nu poate lua clientii din biroul mediatorului, deoarece clientul alege(si ii poate alege pe amandoi daca sunt profesionisti), si trebuie sa o faca in cunostiinta de cauza. Trebuie ca in cunostiinta de cauza sa apeleze la servicii de asistenta juridica, si in cunostiinta de cauza sa apeleze la servicii de mediere. Nimeni nu poate pune monopol pe alegerea cetateanului, nici macar avocatul, care l-ar reprezenta. Medierea nu exclude serviciile de asistenta juridica, si nici serviciile de asistenta sau reprezentare juridica nu exclud medierea ca proces in favoarea tuturor participantilor, dar mai ales a cetateanului parte a unui conflict.

Monopolul unui serviciu si a aspectelor conexe  intr-o societate democratica si intr-un stat capitalist este respins categoric.

Toate serviciile care garanteaza, apara si promoveaza interesele cetateanului, converg spre acelasi scop, chiar daca difera metoda si cadrul.

Medierea vine in ajutorul cetateanului oferindu-i un proces echitabil, un proces cu o durata de timp  redusa, un proces in care decizia o ia doar el si doar in cunostiinta de cauza. Medierea ii ofera sansa economisirii taxelor de timbru , taxelor de expertiza judiciara, cheltuielile cu tot ce tine de materialul probator intr-un dosar judiciar, etc. Medierea ii ofera aceste avantaje si ii lasa libertatea sa o aleaga sau nu.

Mediatorul si avocatul pot fi partenerii ideali pe acest drum al sprijinirii cetateanului, al apararii si promovarii intereselor acestuia. Fiecare pe sina lui bineinteles, insa pe acelasi drum.

Un avocat profesionist, care se respecta si respecta clientul si interesele acestuia, va alege medierea acolo unde o considera viabila si chiar necesara. Un avocat profesionist va alege medierea, deoarece stie in ce consta procesul de mediere, si nu doar „a auzit” de mediere. Un avocat profesionist nu invoca neconstitutionalitatea unui pas inainte in societate, spre normalitate. Un avocat profesionist nu arunca o institutie de un real folos pentru fiecare cetatean in parte si pentru societate in ansamblul ei, in aer, cu rationamente mai mult sau mai putin puerile, unele fiind chiar  juridice. Un avocat profesionist intelege diferenta dintre mediere si procesul judiciar clasic, si stie atunci cand un client ii intra in birou, daca acel caz poate fi mediat, daca are sanse de reusita la mediere, sau merge in instanta. Un avocat profesionist isi da seama ca mediatorul nu ii fura clientii din birou. Un avocat profesionist stie ca medierea nu isi poate avea locul decat in litigiile de o anume insemnatate. Stie ca medierea este posibila acolo unde relatiile dintre parti inca mai pot fi cusute, inca mai pot fi remediate. Stie ca medierea este posibila acolo unde partea se poate pune la o masa de dialog si negociere cu cealalta parte a unui litigiu. Un avocat profesionist isi poate da seama de mediabilitatea sau nemediabilitatea unui caz. Iar avocat profesionist nu este doar cel care stie legi, articole si ratiuni juridice. Avocatul profesionist este si un om demn si integru, o persoana umana, care intelege clientul si din aceasta perspectiva, a umanitatii. Stie ca atunci cand ii intra un client in birou, acela este un om, are greutatile lui, are problemele lui, are interesele lui personale si directe in acel litigiu/conflict. Un avocat profesionist nicidecum nu se gandeste la constitutionalitatea sau neconstitutionalitatea unei legi care vine in mod direct in sprijinul clientului lui.

Cat despre constitutionalitatea DOVEDITA a unor obligatii pre-judiciare, un material exceptional cititi aici

Dorin Ilie, mediator

Cuvinte cheie: avocat, conflict, constitutionalitate, Legea 115/2012, litigiu, mediator, neconstitutionaltate, normalitate, parteneriat avocat-mediator

Editoriale pe 9:10 a.stancu