Da, eu sunt mediator avocat
La o prima vedere, mediatorii cred ca cei dintre noi care sunt si avocati au sanse mai mari sa fie solicitati pentru mai multe medieri decât colegii mediatori care au alte profesii de baza.
Dintr-o anumita perspectiva, privind dinspre medierile în care partile au un proces pe rolul instantei de judecata, este posibil ca aceasta perceptie sa fie reala, adica sa fie în multe cazuri confirmata de practica. Si este firesc oarecum sa fie asa, pentru ca partile intuiesc faptul ca un mediator avocat va putea avea o alta perspectiva asupra conflictului, ghidând partile spre a gasi o solutie care sa poata fi consfiintita de catre instanta de judecata, adica sa ajunga la un acord care sa solutioneze toate acele aspect cu care instanta a fost investita si numai acele aspect cu care instanta a fost investita.
Spun ca este o perceptie “la prima vedere” pentru ca, de fapt, cele mai multe parti implicate în procese au deja avocati angajati si, de regula, acestia însotesc partile la mediator, astfel încât, practic, partea juridica este problema avocatilor, mediatorul facând exclusiv ceea ce este menit sa faca – aplica pasii procesului structurat, astfel încât sa creeze acel spatiu în care partile sa reuseasca sa comunice în mod real.
Personal, voi face tot ce îmi sta în putinta pentru a folosi în cel mai bun fel, toate acumularile si întelegerile dobândite prin toate activitatile mele, pentru a putea crea acest spatiu de comunicare reala.
Eu cred ca fiecare dintre noi a folosit profesia lui de baza ca un pretext pentru a deveni OMUL care este. În profesia de mediator eu cred ca suntem mai întâi OAMENI, cu expertize diferite, cu tot ceea ce am adunat fiecare. Eu am convingerea ca tocmai ceea ce am reusit sa devenim noi ca oameni, folosind fiecare pretextul meseriei sale initiale, ne recomanda astazi ca mediatori.
Profesia de avocat nu are numai beneficii, ci si mari neajunsuri în activitatea de mediere, pe care colegii nu le iau în calcul sau nu le pot lua în calcul. Este mult mai greu pentru un avocat care vede repede limitele legale sa aiba rabdare ca partile sa urmeze un întreg traseu, uneori sinuos, în comunicarea dintre ele, în lungul/scurtul, dar oricum complexul proces de a accepta si pozitia celuilalt, punctul lui de vedere si dreptatea lui.
Este foarte greu pentru un avocat aflat în postura de mediator sa se mentina neutru si impartial când este antrenat tocmai sa NU FIE neutru si impartial.
Asa cum partea de “umbra” a profesiei de avocat nu este luata în seama de mediatori si nu este stiut durul proces pe care un avocat îl are cu el însusi pentru a se pastra “mediator” pe tot parcursul medierii, cred ca nu este apreciata pe deplin nici partea de “lumina” a celorlalte profesii ale colegilor mediatori.
Este esential în alegerea mediatorului de catre o parte sa aiba repere comune cu mediatorul. Inginerul va simpatiza cu inginerul, economistul va simpatiza cu economistul, medicul cu medicul, iar omul cu frica sau iubire de Dumnezeu va fi încântat sa aleaga un mediator preot. Este firesc. Face parte din natura umana. Este un punct de plecare comun, este senzatia ca exista un limbaj comun, o întelegere, o logica de acelasi fel.
Personal, ca mediator, as propune o deschidere mai larga în asumarea profesiilor noastre de baza. Oamenii vor alege dupa criteriile lor si, cu siguranta, vor creste sansele de compatibilitate client/mediator si implicit sansele unei medieri reusite. Iar o mediere reusita si parti multumite înseamna alte multe recomandari.
Eu sunt pentru asumarea expertizelor noastre în mod deschis. Ne-am ales profesiile nostre de baza si am muncit pentru ele, deci putem tine fruntea sus. Putem colabora între noi în caz de nevoie, ne putem împartasi din cunostintele si deprinderile dobândite, daca vom avea puterea sa solicitam ajutor când este cazul. De aceea suntem membrii în cluburi si în asociatii, ne-am unit în birouri comune. Deschiderea noastra va genera deschiderea clientilor nostri, va genera dialogul real, autentic, cu asumarea propriului adevar al fiecaruia. Doar asumându-ne toate faptele, profesiile, acumularile noastre, greselile si meritele, vom putea privi cu demnitate, respect si simpatie catre clientii nostri, catre colegii nostri si, mai ales, catre noi însine; vom putea privi în oglinda zâmbindu-ne…
Atunci, medierea, cred eu, va deveni o arta…
Simona Petcu, mediator
Distribuie
1 comentariu
O pozitie corecta, constructiva, pozitiva.