Drepturi și obligații în concubinaj
Pana astazi, am tot evitat sa pun in discutie orice fel de aspecte sau opinii personale in legatura cu notiunea de concubinaj. Dar o serie de intamplari recente mi-a adus din nou in atentie faptul ca, oricat as incerca sa fac abstractie de acesta, concubinajul reprezinta o situatie reala, ale carei efecte sunt reglementate de lege si cat se poate de practicata de catre oamenii din jurul nostru.
Desi, din punctul meu de vedere, concubinajul nu este decat o incercare a celor care se afla in aceasta situatie de a scapa de asumarea unor responsabilitati si de a fi trasi la raspundere pentru o serie de indatoriri, din ce in ce mai multe persoane aleg aceasta cale (e adevarat, mai scurta si mai putin complicata) a convietuirii ca si cuplu.
Termenul de “concubinaj” provine din limba latina, unde expresia “cum cubare” inseamna “a dormi impreuna” sau “a sta in pat langa cineva”, dar sensul notiunii nu se mai rezuma astazi doar la simpla sa traducere, fiind de departe foarte clar ca a alege traiul in comun sub forma concubinajului poate insemna chiar a duce o viata normala de familie, in lipsa actului juridic. Cu alte cuvinte, concubinii care nu se incumeta sa semneze actul “vinovat” de atribuirea calitatii de sot/sotie pot locui impreuna, pot chiar cumpara impreuna un imobil, aceasta fiind totusi o situatie de coproprietate, si nu de proprietate in devalmasie, astfel ca dreptul de proprietate al fiecaruia asupra respectivului imobil va fi stabilit, la nevoie, in raport de contributia adusa in parte la achizitionarea acestuia.
Desi Codul civil anterior nu continea prevederi asupra notiunii sau a efectelor juridice pe care concubinajul le produce, Codul familiei a reglementat egalitatea de tratament juridic al copilului nascut in afara casatoriei cu cel al copilului nascut din casatorie.
Vizavi de aceste aspecte, Noul cod civil introduce o serie de reglementari prin care sunt conferite concubinajului noi efecte juridice. Astfel, prin art. 426 NCC este introdusa prezumtia de paternitate si intre concubini, “daca se dovedeste ca pretinsul tata a convietuit cu mama copilului in perioada timpului legal al conceptiunii”. Cu alte cuvinte, acel barbat impreuna cu care o femeie a convietuit, ramanand apoi insarcinata, va fi considerat tatal copilului ce se va naste, daca exista probe in sprijinul confirmarii locuirii impreuna.
Mai mult decat atat, situatia de concubinaj este incurajata si prin ceea ce prevad dispozitiile art.441 din NCC, respectiv faptul ca reproducerea umana asistata medical cu tert donator poate fi solicitata de parinti (un barbat si o femeie), fara a se preciza insa daca cei doi trebuie sau nu sa fie casatoriti.
Acum, mai mult decat niciodata, trebuie sa avem in vedere atat situatiile reale care apar in viata oamenilor si pe care legiuitorul a ales sa le reglementeze cu scopul de a le conferi un statut juridic, tocmai pentru faptul ca exista, capata amploare si influenteaza viata celor care se confrunta cu ele (cum este exemplul copilului nascut in afara casatoriei si care, in vechea reglementare, nu profita de nici o modalitate de aparare impotriva parintelui care nu dorea sa-l recunoasca), dar si puterea oamenilor de a fi independenti, mai ales din punct de vedere financiar, lucru pe care nu-l putem ignora in contextul societatii actuale. Foarte multe femei si foarte multi barbati experimenteaza dorinte arzatoare de a fi singurii stapani ai vietii, casei si banilor pe care ii au, asa incat acestia sunt si cei care prefera modalitatea mai simpla a convietuirii, concubinajul, care le permite inca (totusi mai putin cu fiecare noua reglementare) sa se bucure de independenta ce nu ii anima deloc la semnarea unui act si la dobandirea calitatii de sot.juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!