Argumente pentru evaziune fiscala 2
Argumentul referitor la „existenta contractului social”: societatea are dreptul de a dicta membrilor sai in ce mod fiecare dintre acestia vor contribui cu titlu de pret in schimbul dreptului de a fi considerat membru al aceleiasi societati, dreptului de a beneficia de serviciile prestate de aceasta. Fiind de acord sa traiasca in societatea respectiva, cetateanul este prezumat ca a exprimat un consimtamint valabil cu privire la aderarea sa la contractul social.
Argumentul evazionistului: acest argument este bazat pe falsa premiza ca “societatea” in intregul sau are dreptul de a obliga membrii sai sa fie de acord cu o plata doar pentru faptul ca le este permis sa fie parte a respectivei societati.
Redusa la esenta, o societate este doar un grup de oameni care interactioneaza. Societatea nu are mai multe drepturi decit membrii sai luati individual. Si atunci, atit timp cit oricare dintre membrii sai nu are dreptul de a-i obliga pe ceilalti de a agrea anumite conditii in schimbul calitatii de membru in acea societate, nu putem accepta ca societatea in ansamblul sau poate avea acest drept.
In fapt, unicul mod in care cineva poate fi indepartat dintr-o societate este de a incalca drepturile celui ce se doreste a fi indepartat. Societatea trebui sa il ucida, sa-l deposedeze de proprietate sa, sa-i interzica sa o foloseasca, sa-i incalce dreptul la libertatea de miscare sau dreptul de a-si procura un venit. Nimeni nu are dreptul de a nega unei alte persoane dreptul de a trai, de a avea proprietati sau de a se angaja in comert cu alte persoane atit timp cit acesta din urma nu incalca drepturile altei persoane.
Aceste drepturi sunt drepturi inalienabile si ele apartin unei persoane in baza calitatii sale de individ si nu in virtutea calitatii de contribuabil. A transforma exercitarea acestor drepturi ca depinzind de plata unor taxe si a considera ca acestea pot fi privilegii ce sunt detinute in urma platii unor sume de bani ne duce cu gindul la… SCLAVIE.
De remarcat ca asa zisul „contract social” nu este un contract in intelesul literal al cuvintului. Niciodata nu li s-a spus membrilor societatii ce drepturi si obligatii au si nici nu li s-a cerut consimtamintul cu privire la aderarea la un asemenea contract. Niciodata nu am fost de acord sa ader la un contract. Asa numitul „contract social” nu este decit un „cec in alb” tras asupra vietii, libertatii si proprietatii populatiei si pe care cei ce detin puterea il pot incasa solicitind orice suma li se pare lor suficienta. Iar incasarea se face nu o singura data ci de mai multe ori, ori de cite ori doresc ei.
Argumentul „datoria morala fata de cei aflati in nevoie”: aceia care au mai mult decit au nevoie sunt obligati din punct de vedere moral sa cedeze si celor aflati in nevoie. Prin urmare, societatea are dreptul de a obtine din proprietatea/cistigurile tale o cota parte spre a o redirectiona catre cei nevoiasi.
Argumentul evazionistului: argumentul are la baza falsa premiza ca intretinerea celor aflati in nevoie sunt o datorie morala, “o ipoteca” instituita asupra vietii, proprietatii sau libertatii altcuiva. Nici un asemenea principiu nu poate fi justifica moral deoarece duce la o contradictie evidenta urmata de distrugerea vietii individuale, libertatii si fericirii celorlalti membri ai societatii.
Sa presupunem, prin absurd, ca voi dona tot ce am catre opere de caritate (sau catre bugetul de stat, sub forma de taxe). In acest caz, eu sunt cel care voi deveni „un nevoias” care este indreptatit sa solicite ajutor din partea celorlalti. Doar prin faptul ca detin mai putin si ca muncesc mai putin este suficient sa creez o obligatie morala in sarcina celorlalti sa ma intretina. Drept rezultat, cei care vor sa munceasca devin sclavii celor care prefera sa fie „in nevoie” si intretinuti de munca celorlalti.
Drumul catre dictatura
In mod fundamental, nici necesitatile mele si nici ale celorlalti nu justifica aproprierea fortata a bunurilor/cistigurilor altora. Doar pentru ca am nevoie de un transplant de inima nu inseamna ca iti pot lua inima cu forta spre a ma vindeca. Doar pentru ca vecinul meu are nevoie de mincare nu inseamna ca avem dreptul sa iti luam mincarea de la gura pentru a ne hrani vecinul. Nevoia nu este un temei pentru a lua proprietatea cuiva. Tu nu esti sclavul nevoilor mele si nici eu nu sunt sclavul nevoilor tale.
Principiul conform caruia viata, libertatea si proprietate sunt drepturi inalienabile ce apartin persoanei si care nu pot fi ingradite este baza libertatii individuale. Orice societate care incalca aceste drepturi transforma membrii sai in simpli sclavi.
Daca tu vrei sa te simti vinovat ca esti in stare sa iti cistigi existenta, este treaba ta. Daca vrei sa donezi o parte sau tot ce ai, este treaba ta. Nimeni nu te impiedica sa dai totul catre opere caritabile. Dar nu ai dreptul sa stabilesti cit si ce sa ofere spre caritate ceilalti membrii ai societatii.
Nimeni nu are dreptul sa fie genros pe banii altor persoane fara consimtamintul acestora. Aceasta nu se numeste generozitate, ci FURT.
CONCLUZII
Faptul ca vecinii tai au votat o lege care prevede ca datorezi taxe nu inseamna ca esti debitor, nimeni nu iti poate lua proprietatea fara acordul tau.
Faptul ca beneficiezi in mod fortat de serviciile oferite de guvern nu inseamna ca datorezi taxe deoarece nici un debit nu poate fi datorat fara acordul tau.
Faptul ca iti este permis sa te comporti ca membru al societatii nu inseamna ca esti obligat la plata unor taxe in schimbul acestei „oportunitati”. Deoarece (i) nu ai fost de acord cu un asemenea „contract”; (ii) ai dreptul sa intereactionezi cu orice alta persoana din societate care doreste acelasi lucru cu tine (iii) nimeni nu iti poate incalca drepturile doar pentru ca nu ai fost de acord sa platesti o suma de bani.
Faptul ca exista persoane aflate in nevoie nu inseamna ca datorezi taxe deoarece nu esti sclavul nimanui, indiferent cit de multi sunt acestia.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!