Utopia Black Friday pentru clasa politica
Daca este criza, recesiune sau nu se misca nimic în economie, ar trebui sa nu existe Black Friday, ziua importata de la americani, când se fac reduceri si se deschide sezonul de vânzari de sarbatori.
Daca ne uitam la ziua româneasca de Black Friday, unde oamenii au stat la coada la electrocasnice, la televizoare, la telefoane, la Ipad-uri, la tot ce era redus ca prezentare de marketing, nici nu ai crede ca este criza în România. Sau e criza, dar ce fel de criza? Numai bancile nu au intrat în programul Black Friday, sa dea reducere la credite, pentru ca ar fi fost „buluc” la ghisee.
Oamenii au bani, dar îi tin la banca sau la saltea, de frica sa nu se înrautateasca vremurile si sa îi prinda fara cash în casa.
În ultimii patru ani s-au economisit numai în banci vreo 10 mld. euro, populatie si companii. Acum soldul total de la banca este de 43 mld. euro. Daca am pune si ce se mai gaseste prin „borcane” sau sub rufele curate, probabil ca am ajunge la vreo 50 de miliarde de euro.
Când exista vreo Black Friday, si când apar oportunitati de nerefuzat, respectiv un LCD la vreo 1.000 de lei fata de 1.300 de lei, pret curent, oamenii scot banii.
Nu cred ca de Black Friday comerciantii pierd, în încercarea de a scapa de stocuri si de a avea cash pentru a negocia mai bine achizitiile de sarbatori. Au un câstig mai mic, dar tot îl au.
Probabil daca ar fi Black Friday în fiecare zi, comertul s-ar misca mult mai bine si nu s-ar plânge toti ca lumea nu mai cumpara.
Înainte de criza, aproape simpla prezenta în business îti garanta vânzari, profit si credite de la banca pentru a te extinde. Nimeni nu îsi punea problema atunci sa faca reduceri substantiale, pentru ca oamenii cumparau si asa, iar marjele erau extrem de ridicate, România fiind un „El Dorado” pentru orice investitor. Când în Occident marjele erau de 5%-20%, în functie de business, la noi erau de la 30% la 70%.
Iar când a venit criza, prabusirea nu a fost stopata prin scaderi continue de preturi si reducerea marjelor la 5%-10%, ci prin mentinerea preturilor. Asa a scazut o întreaga piata de consum. Comerciantii nu aveau un model de business pe scaderea pietei si a preturilor. Când România avea inflatie mare, de 20%-50% pe an, comerciantii se descurcau foarte bine. Când inflatia este de 4%-5% pe an, si cererea nu poate fi miscata decât prin promotii, viata este mult mai grea. Din acest motiv comertul românesc s-a poticnit în criza si este urnit extrem de greu.
Când salariile erau taiate cu 25% la bugetari si 50% la privat, preturile din magazine nu au scazut cu acelasi nivel. Daca LCD-ul este redus acum cu 30%-50%, se face coada.
În 2009 preturile la masini noi au scazut cu 20%-30% la lichidari de stocuri, dar dupa aceea au revenit si chiar au început sa se mareasca. Pe piata second-hand preturile masinilor au scazut cu 20%-25% si este mult mai animata decât cea a masinilor noi, care s-a întors cu un deceniu în urma.
Black Friday a fost numai o zi, cu prelungiri, la noi, dar arata ca economia nu este „încremenita” de criza, iar consumul prinde viata daca îi bagi perfuzii. Bineînteles ca exista o diferenta între Bucurestiul mai bogat si tara, dar si acolo lucrurile se misca, poate nu în acelasi ritm.
Acum un an scriam ca România traverseaza criza încaltata în pantofi Converse si cu masina în fata blocului. Daca troturarele nu ar fi pline de masini atât în Bucuresti, cât si în tara, atunci poate si pretul la benzina nu ar fi 6,2 lei, ci 4-5 lei. Dar atât timp cât consumul a scazut în patru ani de criza numai cu 5%, chiar daca pretul la benzina a crescut cu 50%, Petrom si ceilalti petrolisti nu au niciun motiv sa reduca preturile, chiar daca „ura” împotriva lor este la cote maxime.
Într-adevar, din punctul de vedere al investitiilor, al modului cum companiile, managerii si antreprenorii vad viitorul, totul pare blocat. Nimeni nu vrea sa miste nimic, sa reia investitiile si sa faca noi angajari, asteptând un „semn divin” de la Guvern. Numai ca Guvernul nici el nu prea stie ce sa faca, asteptând programul si aprobarea de la FMI. Iar partidele si candidatii sunt ocupati sa promita ajutoare sociale, pensii mai mari si impozitarea averilor mari, ca „da bine” pe panoul electoral.
Ma întreb daca si Guvernul, puterea si opozitia, ar intra în Black Friday ce ar putea sa ofere. Achizitii din banii statului cu 30% mai mici, un kilometru de autostrada cu 50% mai ieftin decât îl platim acum, un echipament medical cu 20% mai ieftin fata de pretul de achizitie din acest moment? Sau sa faca reduceri de taxe si impozite pentru o zi. Sa vedeti atunci ce coada ar fi la administratiile financiare si cum ar creste încasarile la buget.
Având în vedere ca pentru clasa politica, indiferent din cine este formata, notiunea de Black Friday este o „utopie”, sa salutam acest concept în sectorul privat, ca asa mai vedem cum se poate resuscita comertul.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!