Mediatorul intercultural

Migratia populatiei intre statele europene ca urmare a deschiderii granitelor UE si a cautarii unei vieti mai bune fata de cea din tara de origine, a dus, in ultimii ani, la constituirea  unor comunitati  est  europene in tarile vest europene.

Aceste populatii se confrunta cu diverse probleme  legate de integrare sociala, pe piata muncii, asistenta medicala,  ca urmare a specificului local diferit de cel national din care provine individul. Intrucat  aceste probleme  impun o legatura cu diverse institutii in vederea rezolvarii lor a aparut necesitatea formarii unor oameni din sanul acestor populatii pentru a media rezolvarea problemelor  ivite  intre cetatenii migranti  de o anumita etnie si institutiile statului in care acestia au ales sa locuiasca si sa munceasca.

Asa a aparut mediatorul intercultural definit ca persoana straina care desfasoara activitatea de mediere intre imigranti si institutiile din tara care ii primeste, cu scopul de a usura comunicarea si intelegerea reciproca.

Mediatorul intercultural foloseste propriile sale cunostinte lingvistice si culturale, capacitatea sa de relationare cu altii pentru a putea interpreta mai bine si a exprima caracteristicile si nevoile imigrantilor.Aceasta presupune doua componente:
–    comunicarea personala, ce presupune o crestere a competentelor comunicationale ale primitorului
–    comunicarea sociala

Comunicarea personala este structurata pe 3 dimensiuni:
1)    competenta cognitiva – capacitatea de a cunoaste cultura si limba celui cu care intra in contact, istoria, conceptiile despre lume, moravurile si regulile de relationare
2)    competenta afectiva- disponibilitatea de empatizare
3)    competenta operationala – capacitatea de a te comporta intr-un anumit fel.

Functie de planul de actiune al mediatorului intercultural se pot diferentia 3 tipuri de mediere:
–    medierea privativa care consta in facilitarea comunicarii si intelegerii intre persoane cu coduri culturale diferite
–    medierea de reabilitare care intervine in solutionarea conflictelor de valori intre minoritatea culturala si societatea majoritara sau in sanul propriei minoritati
–    medierea creativa care consta intr-un proces de transformare a normelor sau de creare de noi norme.

Daca in Romania lucrurile se misca ceva mai greu in domeniul medierii, aceasta profesie fiind la inceputurile ei, in restul Europei lucrurile par ceva mai avansate.

Astfel  in Romania de-abia acum se pun bazele  formarii unor mediatori interculturali printr-un proiect intitulat “Migrant in Romania interculturala” prin care un numar de 22 persoane provenind din randul persoanelor straine aflate la studii in Romania vor fi formate ca mediatori interculturali in perioada octombrie 2012-iunie 2013, cu scopul de a facilita integrarea cetatenilor straini in institutiile de invatamant din Romania. Acestia vor activa ca mediatori interculturali in cateva mari centre universitare: Bucuresti, Cluj Napoca, Constanta , Iasi si Timisoara.

Spre deosebire de noi Italia, sora noastra de ginta latina, are deja o piata a  medierii dezvoltata, o piata unde mediatorul intercultural isi are rolul sau bine definit de a facilita accesul la servicii externe, atat publice cat si private pe teritoriul de resedinta al migrantului. Mediatorul intercultural in Italia ofera consiliere pentru a gasi cele mai adecvate solutii la problemele strainilor si la planificarea actiunilor in teritoriu, sugerand modalitati de a face si propunand solutii posibile operatorilor sociali.Ei pot furniza activitati interculturale in domenii:judiciar(instante si penitenciare), asistenta socio-sanitara(cabinete  medicale, clinici si spitale), birouri ale administratiei publice si firme private. De asemenea colaboreaza cu cadrele didactice de la scolile primare din Italia pentru a facilita integrarea copiilor imigranti si participa la proiecte de educatie multiculturala.

Totodata mediatorul intercultural isi propune sa instruiasca si sa informeze profesionistii din birourile institutiilor despre codurile de conduita, obiceiurile si normele la care utilizatorul sau se refera.
Acesti mediatori actioneaza de obicei ca si consultanti, dar in anumite cazuri se pot organiza in agentii care reunesc profesionisti apartinand diferitelor zone lingvistice si culturale, putand oferi sfaturi specifice si pot actiona ca interlocutori oficiali in ceea ce priveste serviciile.

Formarea acestor mediatori interculturali are loc printr-un curs gratuit de cca 600 ore, oferind instruire de baza cu privire la legislatia italiana in materie de imigrare, drepturile si obligatiile strainilor, functionarea institutiilor socio-sanitare, elemente de psihologie si de comunicare nonverbala, la care se adauga si o instruire practica. Cursul se finalizeaza cu examen in urma caruia se obtine un certificat de specializare profesionala.

In momentul de fata nu exista un registru al mediatorilor interculturali, dar incepand din 2006 Primaria Roma  a creat un Registru Public al Mediatorilor Interculturali, rezervat doar celor cu resedinta in regiunea Lazio, ca un prim pas de incercare de reorganizare a sectorului si pentru recunoasterea oficiala a profesiei, care acum e strans legata de autoritatile locale.

In Spania mediatorul intercultural a aparut in peisajul profesiilor destul de recent, de cca 15 ani, dar aceasta profesie este recunoscuta de Ministerul de Interne.Aici mediatorul intercultural este firma profesionala care mediaza intre 2 culturi diferite, avand competente normative si sociale, gestionand diferentele si reducand conflictele.

De asemenea Belgia a anuntat ca a demarat un program de pregatire a 30 mediatori interculturali provenind din randul populatiei rome, cate 10 pentru fiecare din cele 3 provincii ale tarii. Aceasta intrucat populatia locala de romi si nomazi belgieni desi numara putin peste 15000 oameni au obiceiuri specifice, diferite de ale sedentarilor, dar sunt integrati in societatea belgiana relativ bine. La acestia se dauga insa cateva zeci de mii de romi est- europeni provenind in special din Romania, Bulgaria si fosta Jugoslavie care pun probleme autoritatilor din cauza neintegrarii  si a nomadismului lor.
Asa cum spunea seful Centrului de Mediere pentru Romi din capitala belgiana “ pentru a fi mediator pentru romi trebuie sa faci parte din comunitate, trebuie sa le intelegi limba, sa le cunosti obiceiurile si legile interne, trebuie , intr-o situatie ideala, chiar sa suferi cu ei”. Si asta pentru ca romii sunt o comunitate greu abordabila , banuitoare, inchisa, cu reguli de functionare atipice fata de societatea majoritara in care traiesc.

Asadar mediatorul intercultural o profesie cu multe greutati,cu multe riscuri si poate nu intotdeauna cu satisfactii.Dar orice inceput e mai greu, satisfactiile vor veni pe masura ce vor aparea si rezultatele.

Burete Adrian

Cuvinte cheie: Belgia, bucuresti, Cluj-Napoca, Constanta, Iasi, Italia, mediatorul intercultural, Romania, Spania, Timisoara

Editoriale pe 14:13 a.stancu