Recurgerea la mediere
Toate statele membre prevăd posibilitatea ca instanțele să invite părțile să recurgă la mediere sau, cel puțin, să participe la ședințele de informare privind medierea.
În unele state membre, participarea la astfel de ședințe de informare este obligatorie, la inițiativa unui judecător (de exemplu, în Republica Cehă) sau în ceea ce privește litigii specifice prevăzute de lege, cum ar fi litigiile familiale (Lituania, Luxemburg, Anglia și Țara Galilor).
În unele state membre este obligatoriu ca avocații să își informeze clienții cu privire la posibilitatea de a recurge la mediere sau ca cererile prezentate instanței să confirme dacă s-a încercat medierea sau dacă există motive care ar împiedica o astfel de încercare.
În unele state membre, sistemele de mediere au fost concepute pentru a satisface cerințele unor proceduri specifice, de exemplu atunci când se aplică termene stricte. De exemplu, în Țările de Jos, judecătorul de cameră preliminară va discuta în principal despre posibilitatea medierii transfrontaliere cu părinții care doresc să recurgă la mediere în cazurile de răpire a copiilor de către părinți. Medierea transfrontalieră începe în ziua următoare ședinței preliminare și se încheie în termen de trei zile. În cazul unui rezultat pozitiv, rezultatele sunt prezentate imediat judecătorului care se ocupă de caz. În Regatul Unit, în orice moment în cursul procedurilor judiciare, judecătorii trebuie să analizeze dacă sistemele alternative de soluționare a litigiilor, inclusiv medierea, ar putea fi adecvate pentru a soluționa litigiul. În astfel de cazuri, judecătorul va invita părțile să recurgă la sistemul respectiv.
O majoritate semnificativă a părților interesate au considerat practicile care au scopul de a motiva părțile să recurgă la mediere ca nefiind eficace. Acestea au afirmat că astfel de invitații sunt transmise prea rar, din cauza faptului că judecătorii nu cunosc instituția medierii sau nu au încredere în aceasta. Respondenții care au considerat practicile ca fiind eficace au făcut referire, în principal, la domeniul dreptului familiei.
Din cele de mai sus reiese că practicile menite să stimuleze părțile să recurgă la mediere, în afara cazurilor specifice descrise mai sus, nu sunt încă satisfăcătoare la modul general. Prin urmare, ar trebui depuse eforturi suplimentare la nivel național, în conformitate cu sistemele de mediere în vigoare.
Respondenții au evidențiat următoarele măsuri din legislația națională ca fiind deosebit de utile: obligația părților de a preciza în cererile introductive dacă au recurs la mediere, ceea ce ar reaminti posibilitatea de a recurge la mediere nu numai judecătorilor care examinează cererile introductive, ci și avocaților care oferă asistență juridică părților, sesiunile de informare obligatorii în cadrul procedurilor judiciare și obligația instanțelor de a lua în considerare medierea în fiecare etapă a procedurilor judiciare, în special în domeniul dreptului familiei.
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!