Andrei Plesu: Nu poţi fi, în acelaşi timp, şi şef şi victimă…
S-ar zice că legile noastre sînt gîndite, adesea, pentru a favoriza impostura, intruziunile arbitrare în viaţa instituţiilor, bunul plac. Asta e!
Ce e de făcut? Iată cîteva sugestii:
1. Cînd ţi se propune o demnitate publică, pune-te mai întîi la punct cu mecanismele ei. Citeşte legile care te vor „conduce”, informează-te şi fii gata să condiţionezi acceptarea funcţiei prin modificări legislative şi procedurale potrivite cu ceea ce vrei. Nu se poate? Refuzi. Ideea că întîi te angajezi şi faci pe urmă schimbările necesare s-a dovedit utopică (mai ales cînd n-ai garanţia unui mandat întreg).
2. Cînd constaţi că eşti împiedicat să-ţi îndeplineşti programul, să-ţi „implementezi” opţiunile şi că, de fapt, eşti invitat să faci un simplu „act de prezenţă”, o simplă coreografie de „reprezentare”, pleacă! Nu fi vanitos! Te asigur – din proprie experienţă – că a părăsi o „demnitate” în clipa în care constaţi că nu o poţi onora cum se cuvine e un gest eliberator, născător de euforie, în mult mai mare măsură decît episodul „înscăunării”.
3. Înainte să pleci, spune tot! Nu pentru a te justifica, ci pentru a face transparentă malformaţia instituţională pe care ai trăit-o. Explică societăţii şi celor care te vor urma în funcţie, cum arată, în realitate, ţărişoara.
3. Înainte să pleci, spune tot! Nu pentru a te justifica, ci pentru a face transparentă malformaţia instituţională pe care ai trăit-o. Explică societăţii şi celor care te vor urma în funcţie, cum arată, în realitate, ţărişoara.
La ce ne putem aştepta şi ce-ar trebui să încercăm să facem pentru a schimba ceva în bine.
Ceea ce nu e recomandabil e să stai în jilţul ministerial şi să te plîngi. Şi să dai vina pe alţii: pe predecesori, pe prim-ministru, pe preşedinte, pe justiţie, pe „duşmani”, pe popor, pe soartă.
Poţi să faci şi asta, dar după ce pleci. Nu poţi fi, în acelaşi timp, şi şef şi victimă…
Citeste articolul integral pe adevarul.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!