Aderarea Romaniei la UE: 20 miliarde de euro primite ca ajutor de dezvoltare, 60 miliarde de euro investiţii străine
Nu ştim ce-ar fi fost dacă, acum 66 de ani, România ar fi fost unul dintre membrii fondatori ai Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului, germenele actualei Uniuni Europene.
Nu ştim ce se va întâmpla dacă Marea Britanie va ieşi din Uniunea Europeană şi, dacă acest lucru se va întâmpla, alte ţări îi vor urma exemplul. Ştim însă că proiectul Uniunii este cea mai spectaculoasă construcţie administrativă imaginată vreodată în care decizia voluntară şi nu forţa a avut un rol decisiv.
Iar România, o ţară de dimensiuni medii, aflată la periferia Europei, face parte de aproape 10 ani din această construcţie.
Ce a însemnat UE pentru România în cei aproape 10 ani de la integrare?
Dacă ne uităm de unde venim, saltul este spectaculos. România avea în 2004, anul în care a încheiat negocierile de aderare la UE, un PIB per capita raportat la paritatea puterii de cumpărare la o treime din media UE (34%). Acum este la 55%. 60 de miliarde de euro au intrat în ţară sub formă de investiţii străine. Capitalul străin a găsit aici o sursă de profit şi a venit, contribuind la creşterea nivelului de trai.
Integrarea în UE este un fel de binecuvântare şi blestem, în aceeaşi vreme. Trei milioane de români au plecat din ţară – ceea ce este o dramă – iar capitalul străin vine aici şi ajută ţara să rămână în echilibru. Afacerile străinilor comparativ cu cele ale românilor sunt jumătate-jumătate. Cifra de afaceri a companiilor româneşti era, în 2004, de 509 mld. lei, în vreme ce a companiilor cu acţionariat majoritar străin era de 536 mld. lei, potrivit datelor Registrului Comerţului. Companiile româneşti aveau în 2004 2,5 milioane de angajaţi, iar companiile străine 1,2 milioane de angajaţi.
În aceeaşi vreme, salariul mediu net lunar era, într-o companie cu acţionariat românesc, de 1.034 de lei, iar într-o companie străină de 1.972 de lei, mentioneaza zf.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!