Ce prevede legislatia nationala cu privire la abuzul sau neglijarea copiilor?

Cristi Danilet, judecator si membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), scrie pe blogul personal despre abuzul sau neglijarea copiilor in legislatia nationala:

”Cazul unui roman stabilit in Norvegia din ingrijirea caruia s-au luat copiii de catre autoritati imi permit doua reflectii:

I. De cate ori nu auzim justificari de tipul: „unde da tata, creste”, „bataia e rupta din rai” si „eu te-am facut, eu te omor”…. Ei bine, sunt sigur ca unii dintre noi nu stiu ca de vreo 12 ani incoace legislatia noastra interzice „palmuta la fundulet” de acasa sau „intinde palma sa iti dau cu liniarul!” la scoala. Astfel, art. 95 din Legea 272/2004 spune:
„Sunt interzise savarsirea oricarui act de violenta (…) atat in familie, cat si in institutiile care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor, in unitati sanitare, unitati de invatamant, precum si in orice alta institutie publica sau privata care furnizeaza servicii sau desfasoara activitati cu copii„

II. Exista conceptia ca legislatia norvegiana e altfel (mai drastica) decat legislatia romaneasca in materie de ocrotire a copiilor. Haideti sa analizam ce spune legea noastra 272/2004 si sa vedem daca nu e la fel de drastica ca cea altor state, mai avansate:

Art. 52 alin. 4 obliga cadrele didactice, iar art. 89 alin. 3 si art. 96 obliga orice angajat al unei institutii publice sau private care intra in contact cu copilul sa anunte de urgenta cazurile reale sau suspiciune de abuz si neglijare Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului. Art. 89 alin. 2 confera acest drept oricarei persoane.

Art. 94 arata ce e abuzul asupra copilului (orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului) care e de cinci feluri (abuz fizic, emotional, psihologic, sexual si economic) si ce e neglijarea copilului (omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura pe care o presupune indeplinirea acestei responsabilitati, care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului si poate imbraca mai multe forme: alimentara, vestimentara, neglijarea igienei, neglijarea medicala, neglijarea educationala, neglijarea emotionala sau parasirea copilului/abandonul de familie, care reprezinta cea mai grava forma de neglijare.care e de cinci feluri).

Art. 98 si 99 obliga Directiei sa verifice sesizarea si ii asigura dreptul sa patrunda in sediul persoanei juridice sau la domiciliul copilului. Daca constata ca acel copil este in pericol iminent, se ia masura plasamentului in regim de urgenta: pe loc de Directie daca nu exista opozitie, sau prin instanta, daca persoanele se opun (art. 100); declaratia copilului e necesara (art. 101). Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti (art. 68 alin.5).

Dupa 5 zile Directia sesizeaza instanta pentru inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Instanta se pronunta si cu privire la obligarea parintilor copilului de a se prezenta la sedinte de consiliere (art. 100 alin. 5).

Art. 68 rap la art. 62-64 stabileste ca plasamentul de urgenta a copilului se dispune la o persoana sau familie, la un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidential. Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 3 ani poate fi dispus numai la familia extinsa, substitutiva sau la asistent maternal, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis; acesta din urma este permis numai pentru copilul mai mic de 3 ani care prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate. La stabilirea masurii de plasament se va urmari: a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva; b) mentinerea fratilor impreuna; c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta”.

Cuvinte cheie: abuz, copii luati de autoritati, copii romani luati de autoritatile norvegiene, judecator Cristi Danilet, Legea nr. 272/2004, legislatie nationala, membru CSM, neglijare copii, roman stabilit in Norvegia

Stiri juridice & administrative pe 8:47 felicia.taunean